Papa Francisc: există numeroşi sfinţi anonimi; darul tăriei să ne ajute să trecem de încercări

RV 14 mai 2014. La audienţa generală de miercuri, Papa Francisc a continuat catehezele despre darurile Duhului Sfânt şi a vorbit despre darul tăriei.


• „Există o parabolă spusă de Isus care ne ajută să înţelegem importanţa acestui dar. Un semănător iese să semene, însă nu toată sămânţa pe care o împrăştie va aduce rod. Cele care ajung pe drum sunt mâncate de păsări; cele care cad pe teren pietros sau în mijlocul mărăcinilor sunt repede uscate de soare sau sufocate de spini. Doar cele care ajung pe teren bun pot creşte să dea fruct (cf. Mc. 4,3-9; Mt. 13,3-9; Lc 8,4-8). Aşa cum însuşi Isus explică discipolilor săi, acest semănător îl reprezintă pe Tatăl care împrăştie în mod generos sămânţa Cuvântului său. Sămânţa însă se confruntă cu ariditatea sufletului nostru şi, chiar dacă este primită, riscă să rămână sterilă. Prin darul tăriei, Spiritul Sfânt eliberează terenul sufletului nostru, îl curăţă de amorţeală, de incertitudini şi de toate temerile care ar putea să-l frâneze, şi astfel Cuvântul Domnului este pus în practică într-un mod autentic şi bucuros. Este un adevărat ajutor acest dar al tăriei, ne dă forţă şi ne eliberează de multe impedimente”.

„Există şi multe momente dificile şi situaţii extreme”, a continuat acesta, „situaţii în care darul tăriei se manifestă într-un mod extraordinar, exemplar. Este cazul celor care trebuie să întâmpine experienţe deosebit de dure şi dureroase, care le tulbură viaţa lor şi celor dragi lor. Biserica străluceşte prin mărturia multor fraţi şi surori care nu au ezitat să-şi dea propria viaţă rămânând fideli Domnului şi Evangheliei sale. Nici astăzi nu lipsesc creştinii care în multe părţi ale lumii continuă să-şi celebreze şi mărturisească credinţa, cu o convingere profundă şi serenitate, rezistând şi atunci când ştiu că ar putea plăti scump acest lucru”.

• „Şi noi, cu toţii, cunoaştem persoane care au trăit situaţii dificile, dureroase. Dar să ne gândim la aceste persoane care duc o viaţă dificilă, luptă pentru a duce înainte familia, să-şi educe copiii, şi fac acest lucru pentru că au spiritul tăriei care îi ajută. Dar câţi oameni, pe care nu-i cunoaştem, onorează poporul nostru, Biserica noastră, pentru că puternici: puternici să ducă înainte viaţa lor, familia lor, munca, credinţa. Aceşti fraţi şi surori sunt sfinţi, sfinţi anonimi în mijlocul nostru: au datul tăriei pentru a-şi continua misiunea de persoane, taţi, mame, fraţi, surori, cetăţeni. Avem atât de mulţi sfinţi anonimi! Îi mulţumim Domnului pentru aceşti creştini care au o sfinţenie ascunsă, dar Spiritul este cel care-i duce înainte! Şi ne face bine să ne gândim la aceştia: dacă ei fac aşa, dacă ei pot să facă acest lucru, de ce nu pot şi eu? Să-i cerem Domnului darul tăriei”.

„Nu trebuie să ne gândim că darul tăriei este necesar doar în anumite ocazii sau situaţii speciale”, a subliniat Papa Francisc. „Acest dar constituie ajutorul credinţei noastre în situaţiile obişnuite ale vieţii cotidiene. Aşa cum am spus, în toate zilele vieţii noastre trebuie să fim puternici, să avem această tărie, pentru a ne duce înainte viaţa, familia, credinţa. Apostolul Paul a spus o frază care ne face bine tuturor să o reauzim: «Toate le pot în cel care mă întăreşte» (Fil. 4,13). Atunci când în viaţa de zi cu zi apar dificultăţile, să ne amintim acest lucru: «Toate le pot în cel care mă întăreşte». Domnul întotdeauna dă tărie. Domnul nu ne pune la încercare peste puterile noastre. El este mereu alături de noi. «Toate le pot în cel care mă întăreşte». Uneori putem fi tentaţi să ne lăsăm cuprinşi de lene sau, mai rău, de descurajare, mai ales în faţa greutăţilor şi probelor vieţii. În aceste cazuri, să nu ne pierdem cumpătul şi să-l invocăm pe Duhul Sfânt pentru ca prin darul tăriei să ne putem înălţa sufletul şi să comunicăm printr-o nouă forţă şi entuziasm viaţa noastră şi urmarea lui Isus”.

Pap Francisc i-a salutat pe toţi pelerinii veniţi din toate colţurile lumii şi le-a oferit binecuvântarea apostolică care este transmisă tuturor oamenilor de bună-voinţă şi prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne.


RV – A. C. Hrişman