Papa Francisc, membrilor institutelor seculare de viață consacrată: ”niciodată pe loc, mereu pe cale, cu bucuria Evangheliei!”

RV 10 mai 2014. Papa Francisc i-a primit sâmbătă în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, pe cei aproximativ 200 de participanți la Întâlnirea organizată de Conferința Italiană a Institutelor Seculare. Este vorba preoți și laici consacrați care fac parte din formele recente de viață consacrată, recunoscute și aprobate de Biserică.

”Nu vă descurajați!”, se citește în discursul Pontifului înmânat participanților, ”voi faceți parte din acea Biserică săracă și în ieșire spre lume pe care o visez! Prin vocație sunteți laici și preoți ca ceilalți și în mijlocul celorlalți, duceți o viață obișnuită, lipsită de semne exterioare, fără sprijinul unei vieți comunitare, fără vizibilitatea unui apostolat organizat și activități specifice. Sunteți bogați numai în experiența totalizantă a iubirii lui Dumnezeu și de aceea sunteți capabili să cunoașteți și să împărtășiți povara vieții în expresiile ei multiple, făcându-le să crească prin lumina și puterea Evangheliei”.

Referindu-se la tema adunării, desfășurată sub genericul ”În inima evenimentelor umane: provocările unei societăți complexe”, Papa a spus că aceasta ”arată domeniul misiunii voastre și al profeției voastre. Sunteți în lume dar nu ai lumii, ducând în voi esențialul mesajului creștin: iubirea Tatălui care mântuiește. Sunteți în inima lumii cu inima lui Dumnezeu”.

Papa Francisc a îndemnat membrii institutelor seculare de viață consacrată să imite compasiunea Bunului Samaritean care trecând, a văzut și i s-a făcut milă de cel rănit de la marginea drumului. ”Aici este mișcarea la care vă solicită vocația voastră: să treceți prin apropierea fiecărui om și să deveniți aproapele fiecărei persoane pe care o întâlniți; pentru că rămânerea voastră în lume nu este o simplă condiție sociologică ci o realitate teologală care vă cheamă să aveți o stare conștientă, atentă, care știe să-și dea seama, să vadă și să atingă trupul fratelui. Dacă aceasta nu se întâmplă, dacă ați devenit distrați sau, mai rău, încă nu cunoașteți această lume contemporană ci cunoașteți și frecventați numai lumea care vă vine mai ușor sau vă atrage mai mult, atunci este urgentă o convertire! Vocația voastră este prin natura ei în ieșire, nu doar pentru că vă duce spre celălalt, dar mai ales pentru că vă cere să locuiți acolo unde locuiește omul”.

”Nu pierdeți niciodată elanul de a merge pe drumurile lumii, conștiința că a merge, chiar și cu pas nesigur sau șchiopătând, este întotdeauna mai bine decât a sta pe loc, închiși în propriile întrebări sau în propriile certitudini”.

Pasiunea misionară, bucuria întâlnirii cu Cristos vă împinge să împărtășiți cu ceilalți frumusețea credinței, îndepărtează riscul de a rămâne blocați în individualism. Gândul care îl propune pe om ca făcător al propriului destin, condus numai de alegerile propriile și de dorințele lui, deseori înveșmântate cu haina aparent frumoasă a libertății și respectului, riscă să mineze bazele vieții consacrate, mai ales a celei seculare. (…) Voi sunteți ca antenele gata de a capta germenii noutății treziți de Duhul Sfânt, și puteți ajuta comunitatea bisericească să-și asume această privire de bine și de a găsi drumuri noi și curajoase pentru a ajunge la toți oamenii.

”Săraci printre cei săraci, dar cu inima înflăcărată. Niciodată pe loc, mereu pe cale. Împreună și trimiși, chiar și când sunteți singuri, căci consacrarea face din voi o scânteie vie a Bisericii. Mereu în mers cu acea virtute care este o virtute peregrină: bucuria!”

(rv – A. Dancă)