Papa Francisc: sfinţii nu sunt eroi, ci păcătoşi smeriţi care se lasă sfinţiţi de Isus

RV 09 mai 2014. Sfinţii nu sunt eroi, ci nişte păcătoşi care-l urmează pe Isus pe calea smereniei şi a crucii şi astfel se lasă sfinţiţi de el, pentru că nimeni nu se poate sfinţi pe sine însuşi, a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată vineri dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.


Plecând în cuvântul său de învăţătură de la prima lectură a zilei din Faptele Apostolilor (9,1-20) unde este prezentată convertirea lui Paul, care din duşman al Bisericii devine sfânt, Papa Francisc a explicat ce înseamnă atunci când spunem că „Biserica este sfântă”:

• „Cum poate fi sfântă dacă toţi suntem păcătoşi? Cu toţii suntem păcătoşi. Biserica este sfântă! Noi suntem păcătoşi, dar ea este sfântă. Este mireasa lui Isus Cristos şi El o iubeşte, o sfinţeşte în fiecare zi prin sacrificiul euharistic, deoarece o iubeşte mult. Noi suntem păcătoşi, dar într-o Biserică sfântă. Şi noi ne sfinţim prin această apartenenţă la Biserică: suntem fiii Bisericii, iar Mama Biserică ne sfinţeşte prin iubirea sa, prin Sacramentele Mirelui ei”.

Papa Francisc a subliniat că în scrisorile sale „Sf. Paul vorbeşte sfinţilor, nouă: păcătoşi, dar fii ai Bisericii sfinte, sfinţite prin Trupul şi Sângele lui Isus”:

• „În această Biserică sfântă Domnul alege anumite persoane pentru a face să se vadă mai bine sfinţenia, pentru a face vizibil că El este cel care sfinţeşte, că nimeni nu se poate sfinţi pe sine însuşi, că nu există un curs în care să înveţi cum să devii sfânt, pentru că să fi sfânt nu înseamnă să faci pe fachirul sau ceva de genul acesta… Nu! Sfinţenia este un dar al lui Isus pentru Biserica sa şi pentru a face vizibil acest lucru alege persoane în care se vede clar munca sa pentru a-l sfinţi”.

În Evanghelie, a spus Papa, există multe exemple de sfinţi: Maria Magdalena, din care Isus a alungat şapte diavoli, Matei, „care era un trădător al poporului său şi lua bani pentru a-i da romanilor”, Zaheu şi mulţi alţii care fac să se vadă care este „prima regulă a sfinţeniei: necesitatea ca Isus Cristos să crească şi noi să ne micşorăm. Este regula sfinţeniei: smerenia noastră, pentru ca Domnul să crească”.

Astfel, Cristos îl alege pe Saul, care este un persecutor al Bisericii: „dar Domnul îl aşteaptă. Îl aşteaptă şi îşi face cunoscută puterea”. Saul „devine orb şi ascultă”; era puternic, dar „devine asemenea unui copil: ascultă!” Inima sa se schimbă: „este o altă viaţă!” Paul însă nu devine un erou pentru că a predicat Evanghelia în toată lumea. „El îşi încheie viaţa alături de un mic grup de prieteni”, a spus Papa, „aici, la Roma, victima discipolilor săi”: „într-o dimineaţă au venit la el 4-5 soldaţi”, „l-au dus cu ei şi i-au tăiat capul. Simplu. Cel care era puternic, care fusese în întreaga lume, sfârşeşte astfel”. „Se micşorează, se micşorează, se micşorează…” „Diferenţa între eroi şi sfinţi este mărturia, urmarea lui Isus Cristos. Ei merg pe calea lui Isus Cristos”, aceea a crucii. Şi mulţi sfinţi „sfârşesc atât de umil. Marii sfinţi! Mă gândesc la ultimele zile ale Sfântului Ioan Paul al II-lea… Cu toţii l-am văzut”:

• „Nu putea să vorbească, marele atlet al lui Dumnezeu, marele ostaş al lui Dumnezeu sfârşeşte astfel: copleşit de boală, umilit precum Isus. Acesta este parcursul sfinţeniei celor mari. Chiar şi parcursul sfinţeniei noastre. Dacă noi nu ne lăsăm sufletul convertit pe această cale a lui Isus – să ne ducem crucea în fiecare zi, crucea cotidiană, crucea simplă – şi să-l lăsăm pe Cristos să crească, dacă nu mergem pe această cale, nu vom fi sfinţi. Dar dacă mergem pe această cale, toţi vom da mărturie de Isus Cristos, care ne iubeşte mult. Şi vom da mărturie, cu toate că suntem păcătoşi, că Biserica este sfântă. Este Mireasa lui Isus”.


RV – S. Centofanti – A. C. Hrişman