Papa Francisc: Biserica nu este o școală de religie, creștinul este chemat să dea
mărturie pentru credință
RV 06 mai 2014.Creștinul care nu dă mărturie devine steril,
ca pomul fără roade: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată
marți dimineață în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pontiful s-a oprit îndelung
asupra paginii din cartea Faptele Apostolilor în care se descrie martiriul Sfântului
Ștefan și a spus că Biserica nu este o școală, ”o universitate de religie”, ci poporul
care crede și îl urmează pe Isus.
”Martiriul lui Ștefan urmează modelul martiriului
lui Isus”, a remarcat Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii. Și Ștefan, asemenea
lui Isus, s-a confruntat cu ”invidia celor de la conducere care căutau să-l elimine”.
Și pentru el au existat ”martori falși” care au depus la ”un proces făcut în grabă”.
Ștefan îi avertizează că în acest fel ei opun rezistență Duhului Sfânt, cum a spus
Isus. Dar ”acești oameni – a notat Papa Francisc – nu aveau liniște, nu aveau inima
în pace”: inima lor era locuită de ură. Iată de ce, la cuvintele lui Ștefan, erau
plini de mânie. Această ură a fost semănată în inimile lor de diavol: ”este ura diavolului
împotriva lui Cristos”.
Mânia diavolului, ”care a făcut ce a vrut cu Isus
Cristos în timpul pătimirii sale” – a reluat Sfântul Părinte – ”acum se repetă în
viața lui Ștefan”. În martiriu se vede fără umbră de îndoială ”această luptă dintre
Dumnezeu și diavol”. Pe de altă parte, Isus a spus ucenicilor săi că trebuie să se
bucure când sunt prigoniți din cauza numelui său. ”A fi prigonit, a fi martir, a-ți
da viața pentru Isus este una din Fericirile” Evangheliei. Iată de ce, a continuat
Papa, ”diavolul nu poate să vadă sfințenia unei Biserici sau sfințenia unei persoane
fără să facă nimic”. Este ceea ce face cu Ștefan, dar el moare ca Isus: iertându-i
pe cei care i-au luat viața. • ”«Martiriu» este traducerea cuvântului grec
care înseamnă și «mărturie». De aceea putem spune că pentru un creștin calea lui merge
pe urmele acestei mărturii, pe aceste urme ale lui Isus, pentru a da mărturie despre
El și, de atâtea ori, această mărturie sfârșește prin jertfa vieții. Nu poți înțelege
un creștin care nu este mărturisitor, care nu dă mărturie. Noi nu suntem o religie
de idei, de teologie abstractă, de lucruri frumoase și porunci. Nu, noi suntem un
popor care îl urmează pe Isus Cristos și dă mărturie – dar vrea să dea mărturie pentru
Isus Cristos – și această mărturie ajunge uneori la jertfa vieții”.
După
uciderea lui Ștefan, se citește în Faptele Apostolilor, ”a izbucnit o persecuție puternică
împotriva Bisericii din Ierusalim”. Acești oameni se simțeau puternici și diavolul
îi îndemna să facă aceste lucruri, astfel încât ”creștinii s-au împrăștiat în regiunea
Iudeii și Samariei”. Persecuția – a observat Pontiful – i-a făcut pe creștini să meargă
departe și acolo unde ajungeau, dădeau mărturie pentru Isus. În acest fel a început
”misiunea Bisericii”. Mulți s-au convertit la ascultarea acestor oameni. Unul din
Sfinții Părinți ai Bisericii, a continuat Papa, explică această realitate spunând
că ”sângele martirilor este sămânța creștinilor”. Ei au predicat credința prin mărturia
vieții: • ”Mărturia atât în viața de fiecare zi, cât și cu unele dificultăți,
precum și în timpul persecuției, prin moarte, este întotdeauna aducătoare de roade.
Biserica este rodnică și mamă când dă mărturie pentru Isus Cristos. În schimb, când
Biserica se închide în ea însăși, se crede – să spunem astfel – o universitate de
religie, cu atâtea idei frumoase, cu temple impunătoare, cu multe muzee, cu atâtea
lucruri atrăgătoare, dar nu dă mărturie și devine sterilă. La
fel și creștinul. Creștinul care nu dă mărturie rămâne steril, fără să-și dea
viața pe care a primit-o de la Isus Cristos”.
Ștefan era plin de Duh Sfânt.
Și, a continuat Sfântul Părinte, ”nu putem da mărturie fără prezența Duhului Sfânt
în noi”. ”În momentele grele, când trebuie să alegem calea cea bună, când trebuie
să spunem nu la atâtea lucruri care, probabil, încearcă să ne seducă, este rugăciunea
la Duhul Sfânt, și El ne întărește ca să mergem pe calea mărturiei”.
”Privind
aceste două imagini – Ștefan care moare și lumea, creștinii, care fug în toate părțile
din cauza prigoanei violente – să ne întrebăm: cum este mărturia mea? Sunt un creștin
mărturisitor al lui Isus sau un simplu număr dintr-o sectă? Sunt aducător de roade
pentru că dau mărturie, sau rămân steril pentru că nu sunt capabil să-l las pe Duhul
Sfânt să mă ducă înainte în vocația mea creștină?”.