Papa Francisc, membrilor Acțiunii Catolice din Italia: ”rămâneți în Cristos, mergeți
până la frontiere, bucurați-vă de apartenența creștină”!
RV 03 mai 2014.Papa Francisc a primit sâmbătă în audiență, în Aula
Paul al VI-lea, aproximativ șapte mii de membri ai Acțiunii Catolice din Italia.
Cunoscuta asociație bisericească de laici, prezentă și în România după 1989, a avut
de la 30 aprilie la 3 mai, a 15-a Adunare Națională, pe tema ”Persoane noi în Isus
Cristos. Coresponsabili pentru bucuria de a trăi”. Aici, serviciul audio:
Alături de
președinții și asistenții parohiali din toate diecezele italiene au luat parte și
reprezentanți ai Acțiunii Catolice din România, Argentina, Burundi, Spania, Polonia,
Ucraina, Israel, Palestina, Elveția și Statele Unite ale Americii. Delegația Acțiunii
Catolice din România era formată din Codruţa Fernea, secretar general, doi președinți
parohiali și pr. Felix Roca, asistent național.
De adăugat că participanții
s-au bucurat zilele trecute și de prezența cardinalului secretar de Stat Pietro Parolin,
care pe 2 mai a celebrat Sfânta Liturghie la centrul ”Domus Pacis” din Roma. La predica
celebrării euharistice cardinalul secretar de Stat a evocat, printre altele, primul
discurs al Sfântului Ioan Paul al II-lea adresat Acțiunii Catolice Italiene (la 30
decembrie 1978) în care cerea să cultive trei idealuri: ”cultul adevărului”, ”dorința
sfințeniei” și ”bucuria prieteniei”.
La audiența de sâmbătă, în Aula
Paul al VI-lea, papa Francisc a încredințat Acțiunii Catolice trei cuvinte: a rămâne,
a merge, a se bucura. Propunem mai jos, în traducerea noastră de lucru,
discursul Sfântului Părinte:
• ”Dragi prieteni din Acțiunea Catolică,
vă spun «Bine ați venit!» vouă tuturor, care reprezentați această frumoasă realitate
bisericească! Salut participanții la Adunarea Națională, președinții parohiali, preoții
asistenți și prietenii Acțiunii Catolice din alte țări. Îl salut pe președintele Franco
Miano, căruia îi mulțumesc pentru prezentarea făcută, și pe noul asistent general,
mons. Mansueto Bianchi, căruia îi urez tot binele pentru această nouă misiune, și
pe predecesorul său, mons. Domenico Sigalini, căruia îi mulțumesc pentru dăruirea
cu care a slujit atâția ani Acțiunea Catolică. Un salut special îndrept spre cardinalul
Angelo Bagnasco, președintele Conferinței Episcopale Italiene, și secretarului general,
mons. Nunzio Galantino.
”Tema Adunării voastre - «Persoane noi în Cristos
Isus. Coresponsabili pentru bucuria de a trăi» - se încadrează bine în timpul pascal.
Este bucuria discipolilor la întâlnirea cu Cristos înviat, și cere să fie interiorizată,
într-un stil evanghelizator capabil să aibă o incidență asupra vieții. În actualul
context social și eclezial, voi, laicii din Acțiunea Catolică, sunteți chemați să
reînnoiți alegerea misionară, deschisă la orizonturile pe care Duhul Sfânt le arată
Bisericii și expresie a unei noi tinereți a apostolatului laical. Mai întâi de toate
parohiile, mai ales cele marcate de oboseală și închidere, au nevoie de entuziasmul
vostru apostolic, de disponibilitatea voastră deplină și de slujirea voastră creativă.
Este vorba de a asuma dinamismul misionar pentru a ajunge la toți, acordând o atenție
privilegiată celor care se simt îndepărtați și categoriilor mai vulnerabile și uitate
din populație. Este vorba de a deschide ușile și a lăsa ca Isus să poată merge în
afară. Acest stil de evanghelizare, animat de o puternică pasiune pentru viața oamenilor,
este deosebit de potrivit Acțiunii Catolice, formată din laicatul diecezan care trăiește
în strânsă coresponsabilitate cu Păstorii. În aceasta, vă este de ajutor popularitatea
Asociației voastre, care la angajamentele intra-bisericești știe să-l unească pe acela
de a contribui la transformarea societății pentru a o îndrepta spre bine.
De
aceea, m-am gândit să vă încredințez trei verbe care pot să traseze pentru voi o urmă
de drum.
Primul este: a rămâne. Vă îndemn să rămâneți cu Isus, să vă
bucurați de compania lui. Pentru fi vestitori și mărturisitori ai lui Cristos e necesar
să rămâneți mai întâi de toate aproape de El. Din întâlnirea cu Cel care este viața
noastră și bucuria noastră, și mărturia noastră dobândește zi de zi o nouă semnificație
și noi puteri.
Al doilea verb: a merge. Să mergeți pe străzile orașelor
și satelor voastre, și să vestiți că Dumnezeu este Tată și că Isus Cristos vi l-a
făcut cunoscut, și de aceea viața voastră s-a schimbat: se poate trăi ca frații, ducând
în interior o speranță care nu dezamăgește. Să fie în voi dorința de a face astfel
încât Cuvântul lui Dumnezeu să alerge până la frontiere, reînnoind astfel angajamentul
vostru de a-l întâlni pe om oriunde s-ar afla, acolo unde suferă și speră, acolo unde
iubește și crede, acolo unde sunt visele lui mai profunde, întrebările lui mai adevărate,
dorințele inimii sale. Acolo vă așteaptă Isus.
În fine, a se bucura.
Bucurați-vă și tresăltați mereu de bucurie în Domnul! Să fiți persoane care cântă
viața, care cântă credința, persoane capabile să-și recunoască talentele și limitele,
care știu să vadă în propriile zile, chiar și în cele mai întunecoase, semnele prezenței
Domnului. Să vă bucurați pentru că Domnul v-a chemat să fiți coresponsabili de misiunea
Bisericii sale. Să vă bucurați pentru că pe acest drum nu sunteți singuri: alături
de voi este Domnul, care vă însoțește, sunt episcopii voștri și preoții care vă sprijină,
sunt comunitățile voastre parohiale și diecezane, cu care împărtășiți același drum.
Cu aceste trei atitudini – a rămâne în Isus, a merge până la frontiere și
a trăi bucuria apartenenței creștine – puteți duce mai departe vocația voastră și
veți evita ispita ”cumințeniei” care nu are nimic de a face cu rămânerea în Isus;
ispita închiderii și a intimismului, și ispita seriozității formale. Veți evita, cu
alte cuvinte, să duceți înainte o viață care se aseamănă mai mult cu statuile de muzeu
decât cu persoane chemate de Isus să trăiască și să răspândească bucuria Evangheliei.
Să-i cerem Domnului, pentru fiecare dintre noi, ochi care să vadă dincolo
de aparențe; urechi care să audă strigătele, șoaptele și chiar tăcerile; mâini care
să sprijine, să îmbrățișeze și să îngrijească. Să cerem mai ales o inimă mare și milostivă,
care dorește binele și mântuirea tuturor. Să vă însoțească pe acest drum Maria Neprihănită,
precum și Binecuvântarea mea. Și vă mulțumesc, pentru că știu că vă rugați pentru
mine!”.