Fericitul Vladimir Ghika binecuvântează locul martirului său: în pelerinaj la Jilava

(RV – 10 aprilie 2014) Într-un articol publicat pe situl Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, părintele Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare şi canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika, relatează despre pelerinajul unui grup de liceeni de la Colegiul Sf. Iosif din București, la închisoarea Jilava, unde a murit Vladimir Ghika. Am folosit termenul „pelerinaj”, căci Fericitul Ghika ajunsese la concluzia că acel loc era sfânt. Iată ce scrie părintele postulator:



Ziua de 9 aprilie 2014, a marcat revenirea Monseniorului Ghika în locul în care a dat mărturia
supremă a credinței sale: închisoarea de la Jilava – Fortul 13. Aici, în urmă cu 60 de ani, pe
data de 16 mai, după un an de anchete dure și o iarnă în celulele umede din acest loc sumbru,
își dădea sufletul Vladimir Ghika „cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut pentru
adevărata Biserică a lui Cristos, în timpuri triste...". Relicva Fericitului, în racla de la beatificare, a însoțit un grup de liceni de la Colegiul Sf. Iosif din București, aflați în săptămâna „școala altfel". A fost mai mult decât o lecție, a dorit să fie o binecuvântare, ca o exorcizare a trecutului deschizânt prin, prezentul unei zile adevărate de primăvară, noi orizonturi spre viitorul acestor tineri. Ca și în anii 40, Monseniorul a fost un maestru, indicând erorile cu delicatețe dar fermitate, descoperind adevărul despre Prezența lui Dumnezeu chiar și în acest loc despre care spusese că este sfânt „și eu nu știam!" Îndrumați de domnul Comisar Cristian Micu și de ghizii Asociației Familiilor Catolice Vladimir Ghika, Iulian Oanță și Laura Florean, în labirintul de celule din Fortul 13, tinerii și profesorii lor au putut înțelege mai bine ce a însemnat detenția politică și exterminarea pusă în practică de reginurile totalitare, în special cel comunist. După Sfânta Liturghie din 6 noiembrie 2010, celebrată de Arhiepiscopul Ioan Robu cu peste 80 de preoți, și evocarea din ajunul beatificării din 31 august 2013, acest moment marchează voința de a susține planul de a trasforma acest spațiu într-un memorial deschis publicului. Aici au murit martiri sau pe aici au trecut spre martiriul lor majoritatea celor pe care Biserica Catolică i-a declarat sau îi va declara fericiți. Și cum „sângele martirilor este sămânța creștinilor", mărturia lor este menită să scoată de sub tirania relativismului și a noului materialism noile generații de creștini de la noi din țară. Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi! (Pr. Francisc Ungureanu)