Papa, la Sfânta Liturghie cu parlamentarii italieni: nu învăţători ai datoriei, ci oameni cu inima deschisă faţă de Dumnezeu

RV 27 mar 2014. Joi la ora 7.00 în bazilica Sfântul Petru, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie cu participarea a circa 500 de parlamentari italieni, alături de nouă miniştri şi preşedinţii celor două Camere. Celebrarea euharistică a avut loc la altarul Catedrei Sfântului Petru.

La predica Sfintei Liturghii Pontiful a vorbit despre lecturile biblice ale zilei, din ritul roman sau latin, luate din cartea profetului Ieremia (7,23-28) şi din Evanghelia după Sf. Luca (11,14-23). În timpul lui Isus, a remarcat Papa, era o clasă de conducere care se îndepărtase de popor, îl abandonase, incapabilă să facă altceva decât să practice propria ideologie şi să alunece în abisul corupţiei.

Profetul Ieremia dă glas la plângerea lui Dumnezeu faţă de o generaţie care nu i-a primit pe trimişii săi, mai mult, îşi justifică singură păcatele comise. „Mi-au întors spatele, au dat înapoi, în loc să meargă înainte”, spune profetul (v.24), iar Papa Francisc întăreşte: „aceasta este durerea Domnului, durerea lui Dumnezeu”.

Despre aceeaşi realitate se vorbeşte şi în Evanghelia zilei, de o anumită orbire faţă de Dumnezeu, mai ales din partea liderilor, a celor de la conducere:
● „Inima acestor oameni, a acestui grup, s-a împietrit atât de mult cu trecerea timpului încât era imposibil să mai audă glasul Domnului. Din oameni păcătoşi, au decăzut şi au devenit corupţi. Şi este atât de greu ca un om corupt să se întoarcă înapoi. Cel păcătos, în schimb, da, pentru că Domnul este milostiv şi ne aşteaptă pe toţi. Cel corupt este obsedat de lucrurile sale. Aceştia erau oameni corupţi. De aceea, se justifică singuri, pentru că Isus, prin simplitatea sa, dar cu puterea lui Dumnezeu, îi deranja”.

Cei cărora Isus le vorbeşte în Evanghelia zilei, a reluat Papa Francisc, sunt oameni „care au greşit drumul. Au făcut rezistenţă la mântuirea iubitoare a Domnului şi în acest fel s-au îndepărtat de credinţă, de la teologia credinţei au ajuns la teologia datoriei”.
● „Au respins iubirea Domnului şi acest refuz i-a făcut să meargă pe un drum care nu era dialectica libertăţii pe care o dăruieşte Domnul, ci logica trebuinţei, în care nu este loc pentru Domnul. În dialectica libertăţii se află Domnul bun, care ne iubeşte, ne iubeşte nespus de mult! În schimb, în logica trebuinţei nu este loc pentru Dumnezeu: trebuie să faci cutare, trebuie, trebuie… Au devenit oameni comportamentali, de bune maniere dar cu proaste obiceiuri. Isus îi numeşte pe aceştia «morminte văruite»”.

Postul Mare, a încheiat Papa Francisc predica Sfintei Liturghii cu parlamentarii italieni, ne aminteşte că iubirea lui Dumnezeu vrea să-i cuprindă pe toţi oamenii şi că toţi suntem chemaţi să deschidem faţă de El:
● „Pe acest drum al Postului Mare ne va prinde bine, nouă tuturor, să ne gândim la acest îndemn al Domnului la iubire, la dialectica libertăţii în care este iubirea, şi să ne întrebăm cu toţii: «Dar eu, merg pe această cale? Sunt în pericolul de a mă justifica singur şi de a merge pe o altă cale, pe calea conjuncturală, pentru că nu duce la nici o făgăduinţă?» Să-l rugăm pe Domnul ca să ne dea harul de a merge mereu pe calea mântuirii, de a ne deschide la mântuirea care vine numai de la Dumnezeu, din credinţă, nu din ceea ce propuneau aceşti «învăţători ai datoriei», care au rătăcit de la credinţă şi conduceau poporul pe baza acestei teologii pastorale a datoriei”.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)