Papa Francisc: pentru cei care se dedică bolnavilor, marea şcoală este Pătimirea lui
Cristos
(RV – 25 martie 2014) Nu există
vreo boală sau vreo suferinţă psiho-fizică în care să nu poată fi recunoscută sacralitatea
vieţii umane şi pecetea Pătimirii lui Cristos care îndeamnă la a-i îngriji cu dragoste
pe cei care suferă, apărându-le demnitatea: le-a spus Papa Francisc membrilor Adunării
plenare a Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari.
Dumnezeu îi
îmbrăţişează cu forţă pe cei care se adună în jurul „trupului lui Cristos”, care-i
consolează pe cei care suferă din cauza unei boli, a unei dizabilităţi şi care – deseori
– dincolo de suportarea răului fizic, trăiesc şi suferinţa abandonării, a indiferenţei.
Pontiful le-a amintit membrilor departamentului vatican pentru operatorii sanitari
că experienţa Calvarului a răsturnat orice perspectivă legată de durere, dând un sens
chiar şi celei mai grave infirmităţi umane.
Papa Francisc:„Este
adevărat că şi în situaţiile de suferinţă nimeni nu este niciodată singur pentru că
Dumnezeu – în iubirea sa îndurătoare faţă de om şi lume – îmbrăţişează chiar şi situaţiile
cele mai crâncene, în care imaginea Creatorului prezentă în orice persoană apare ofuscată
sau desfigurată. Aşa a fost pentru Isus în Pătimirea sa. În El, orice durere umană,
orice angoasă, orice pătimire a fost asumată în spirit de iubire, din pura voinţă
de a ne fi alături, de a fi cu noi”.
„În Pătimirea lui Cristos se află cea
mai mare şcoală pentru oricine voieşte să se dedice slujirii fraţilor bolnavi şi suferinzi”,
le-a spus Pontiful participanţilor la Adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru
Operatorii Sanitari.
Sfântul Părinte l-a amintit pe Ioan Paul al II-lea şi
Scrisoarea Apostolică „Salvifici doloris” despre semnificaţia suferinţei în optica
creştină, amintind mai ales că spre finalul vieţii a fost un „mărturisitor exemplar”
al propriilor învăţături, un „magisteriu viu”, iubit şi venerat de milioane de persoane.
Papa Francisc: „Dragi prieteni, în desfăşurarea zilnică a slujirii
noastre, să ţinem mereu cont de trupul lui Cristos prezent în cei săraci, suferinzi,
în copii, chiar şi nedoriţi, în persoanele cu handicap fizic sau psihic, în bătrâni”.