Mons. Carballo: pontificatul Papei Francisc, un suflu de Duh în Biserică şi lume

(RV – 19 martie 2014) În aceste zile, în întreaga lume au fost într-adevăr foarte numeroase urările şi reflecţiile privind primul an de pontificat al Papei Francisc, ales la Sediul lui Petru pe 13 martie 2013.

Despre acest aniversar, colegul nostru Alberto Goroni l-a intervievat pe mons. José Rodriguez Carballo, secretar al Congregaţiei pentru Institute de Viaţă Consacrată şi fost ministru general al Fraţilor Minori

Mons. Carballo: „L-aş defini un suflu al Duhului Sfânt. În continuitate cu cerinţele Conciliului Vatican al II-lea şi desigur în continuitate cu ceea ce au încercat să facă predecesorii săi, Papa ne îndeamnă în mod constant la o reînnoire profundă a minţii şi a inimii, la o reînnoire care să aibă şi consecinţe foarte concrete în viaţa Bisericii şi a noastră a tuturor. A fost un an de pontificat foarte rodnic, un an în care Biserica s-a apropiat de bărbatul şi de femeia din zilel noastre, un an în care persoana Papei Francisc a suscitat mult entuziasm şi multe speranţe, atât în cadrul Bisericii cât şi printre noi credincioşii, catolici sau nu”.

Întrebat ce anume impresionează cel mai mult din personalitatea Papei şi din modul său de a fi Episcop al Romei, ministrul general emerit al Fraţilor Minori a spus:

Mons. Carballo: „Mă impresionează în primul rând apropierea sa faţă de oameni; Papei Francisc îi place să stea cu lumea. Aş spune că „este un păstor impregnat de mirosul oilor”, pentru a uza aceiaşi expresie pe care a folosit-o chiar el… Este o apropiere care se transformă în ascultare, în dialog, dar care nu-l împiedică să ia deciziile necesare atunci când soseşte momentul oportun. Papa Francisc ştie să conjuge foarte bine apropierea şi dialogul cu responsabilitatea de păstor al Bisericii universale şi de Episcop al Romei.

Papa i-a îndemnat în mai multe rânduri pe creştini, în special persoanele consacrate, să evanghelizeze periferiile existenţiale. Cum ar trebui abordat acest îndemn?

Mons. Carballo: „Papa insistă în mod constant asupra unei Biserici care trebuie să iasă (din ea însăşi), care să „meargă”. Poate că verbul cel mai folosit de Papa în acest prim an de pontificat este tocmai „a ieşi”, „a merge”, care este de altfel şi mandatul dat de Isus apostolilor săi. Superiorilor majori generali Papa le-a amintit tocmai acest lucru: necesitatea urgentă de a merge la periferiile existenţei, dar şi ale modului de gândire. În acest moment, dicasterul nostru încurajează persoanele consacrate să asculte apelul urgent al Sfântului Părinte. Chiar şi în momentul în care vocaţiile scad numeric şi tentaţia bunăstării ne atinge inima este bine să ne amintim apelul Papei Francisc şi această nevoie a Bisericii lumii: „Mergeţi, mergeţi, mergeţi!” A merge tocmai acolo unde nimeni nu vrea să meargă, acesta este locul pe care ar trebui să-l prefere persoanele consacrate”.

R.V./A. Mărtinaş