„Rugaţi-vă zi de zi pentru lucrarea Bisericii”: Papa, călugăriţelor augustiniene
RV 16 mar 2014.Cu ocazia împlinirii a 450 de ani de
prezenţă a călugăriţelor augustiniene la mănăstirea „Cei Patru Sfinţi Încununaţi”
(Santi Quattro Coronati) din Roma, cardinalul secretar de Stat
Pietro Parolin a trimis o telegramă în numele Sfântului Părinte. Papa Francisc,
se citeşte în telegramă, a încurajat călugăriţele ca această aniversare să le consolideze
în rugăciune şi să sprijine activitatea zilnică a Bisericii care înaintează în istorie
printre persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu. Totodată, Sfântul Părinte
a cerut călugăriţelor să sprijine cu rugăciunea lor îndeplinirea slujirii sale petrine.
La 12 martie 1564 primul grup de călugăriţe augustiniene de viaţă claustrală
trecea pragul mănăstirii din centrul istoric al Romei dedicată Celor Patru Sfinţi
Încununaţi (Santi Quattro Coronati), lucrători în piatră care au primit cununa
martiriului în timpul prigoanei lui Diocleţian.
În prezent, comunitatea
augustiniană de viaţă claustrală numără 13 călugăriţe, 2 novice
şi 2 postulante. În cartea „Memorialul Mănăstirii” se aminteşte, printre evenimentele
şi iniţiativele organizate, ospitalitatea acordată mai multor evrei, după dispoziţiile
date de Pius al XII-lea, în timpul persecuţiilor rasiale din al Doilea Război Mondial.
Radio Vatican a cerut o reflecţie maicii Giuliana D’Agostini, întrebând-o
cum se simte într-o comunitate din care rugăciunea se
înalţă zi de zi, vreme de 450 de ani: ● „Aceste femei au
avut experienţa întâlnirii cu Isus şi trăiesc viaţa consacrată în spirit de atenţie
faţă de cerinţele timpului. Iubirea recunoscătoare faţă de Dumnezeu şi atentă faţă
de aproapele a fost dintotdeauna resortul care marcat viaţa călugăriţelor care au
fost aici înaintea noastră”.
A trăi într-un loc în care viaţa monastică
este neîntreruptă de 450 de ani, a spus maica Giuliana, înseamnă „a continua brazda
de sfinţenie, de fidelitate faţă de Biserică, de iubire recunoscătoare faţă de Isus
şi de oameni. Mănăstirea are temelia situată pe construcţiile romane precedente.
În curtea interioară a mănăstirii se află al doilea baptisteriu roman din istorie,
care a fost recent scos la lumină. Aceasta înseamnă că pietrele pe care păşim noi
sunt aceleaşi pe care au păşit sfinţii apostoli Petru şi Paul. Mi se umple inima când
mă gândesc la acest lucru... Îmi place să mă gândesc şi la faptul că sunt pietrele
care poartă amprenta primilor creştini, a celor care au ascultat mai înaintea altora
cuvintele sfântului Paul şi au citit primii Scrisoarea către Romani”.
Referindu-se
la câteva pagini semnificative din istoria mănăstirii, maica Giuliana a recunoscut
că „e greu să spui în câteva cuvinte o istorie de 450 de ani. Călugăriţele au
fost întotdeauna credincioase faţă de intuiţia originară, au fost credincioase Bisericii
Romei, oraşului şi faţă de exigenţele omului. Secolul trecut, de exemplu, a cunoscut
două războaie mondiale. În timpul primului război, călugăriţele au împărţit cu cei
nevoiaşi tot ceea ce aveau, de la pâine până la legumele din grădină. În al doilea
război, din dispoziţia papei Pius al XII-lea, măicuţele au deschis chiar şi porţile
spaţiilor claustrale ale mănăstirii pentru a-i primi în ascuns pe fraţii evrei şi
partizanii”.
„Numai Dumnezeu cunoaşte viitorul”, a spus în
încheiere maica Giuliana referindu-se la viitorul vieţii monastice. „Mă
rog pentru ca surorile viitorului să se lase în mâinile lui Dumnezeu, să se lase purtate
de mâinile lui pentru a-şi exprima prin felul lor de viaţă iubirea care locuieşte
în ele. Mijloacele şi modurile în care se va face, vor fi sugerate de progresul tehnic
şi învăţătura Bisericii”.