Iar acum, mergeţi, construiţi şi daţi mărturie: predicatorul exerciţiilor spirituale pentru Papa şi Curia Romană

RV 15 mar 2014. Un gest bogat în semnificaţie, vineri, la încheierea exerciţiilor spirituale pentru Papa şi Curia Romană. După ce a prezentat ultima meditaţie, pr. Angelo De Donatis, predicatorul zilelor de reculegere desfăşurate la Casa „Divin Maestro” din Ariccia, începând de duminică, 9 martie, a îmbrăcat stola liturgică şi a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor prezenţi. A fost chiar Papa Francisc cel care i-a cerut predicatorului să invoce binecuvântarea cerească, se citeşte într-un articol din L’Osservatore Romano. Cu spontaneitate şi umor, Pontiful i-a mulţumit pr. Angelo De Donatis, remarcând abilitatea sa de a semăna Cuvântul lui Dumnezeu şi cerându-i sprijinul rugăciunilor sale pentru ca sămânţa bună a Cuvântului să crească şi să aducă roade. Succesiv, Papa Francisc l-a salutat pe superiorul general al Fraţilor Paulini, pr. Silvio Sassi, după care a urcat împreună cu ceilalţi în autocar şi a revenit în Vatican.

Referindu-se la momentul plecării, pr. Angelo De Donatis a reluat îndemnul pe care Papa Francisc, a doua zi după alegerea sa, pe 14 martie 2013, l-a adresat cardinalilor electori la Sf. Liturghie din Capela Sixtină: „Să ieşim din această experienţă”, a spus predicatorul, „ducând cu noi puterea acelei iubiri care ne va ajuta să mergem înainte după cum s-a cerut de la noi în urmă cu exact un an, pentru «a merge, a construi, a da mărturie»”.

La începutul meditaţiei finale, pr. Angelo i-a sfătuit pe participanţi să urmeze o metodă practicată personal cu ocazia zilelor de reculegere. Pentru a ieşi cu sufletul mai încărcat din săptămâna de exerciţii spirituale, fiecare trebuie să cântărească bine gândurile şi sentimentele care s-au ivit în aceste zile de rugăciune şi să le transforme într-un mic program de viaţă, pe care să-l scrie pe două coloane: pe de o parte, gândurile şi sentimentele inspirate de Duhul Sfânt, protagonistul vieţii creştine; pe cealaltă coloană, gândurile şi sentimentele sugerate de Cel rău, potrivnicul comuniunii. La sfârşit, a explicat predicatorul, după evaluarea fiecărui gând şi sentiment, va trebui să rămână numai unul de fiecare parte, cel care a revenit de mai multe ori sau care este predominant. În coloana „inspirată de Duhul Sfânt” va rămâne ceea ce trebuie păstrat şi cultivat; în coloana gândurilor sugerate de la Cel rău, ceea ce trebuie îndepărtat de la noi. Dar în acest ultim caz, a remarcat pr. De Donatis, „trebuie să cerem un har special”, căci ne arată „că încă mai trebuie să fim dezrădăcinaţi din rău”.

Tema ultimei meditaţii biblice a avut la bază pagina Evangheliei de la mormântul gol, unde Isus cel înviat se arată Mariei Magdalena (Ioan 20, 11-18). Referindu-se la imaginea mormântului gol, predicatorul a subliniat câteva detalii: certitudinea că Isus nu trebuie căutat printre cei morţi, ci printre cei vii; iubirea Tatălui care a vrut ca Fiul să nu rămână în mormânt. Aceasta înseamnă că Dumnezeu smulge din mâinile morţii tot ceea ce este trăit din iubire. În fine, rolul Mariei Magdalena, femeia aleasă pentru a duce vestea învierii. Ea va fi, într-adevăr, cea care va comunica discipolilor ştirea învierii, dar nu înainte de a fi ascultat şi primit chemarea Domnului, căci Isus o cheamă pe nume, şi numai după această chemare, Maria Magdalena îl recunoaşte. Mai înainte, cu toate că Isus era în preajma ei şi îi vorbise, ea nu l-a recunoscut pentru că „îl căuta printre cei morţi”. Într-un anumit sens, a continuat pr. De Donatis, este ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă celor care simt că au primit chemarea, adică se simt chemaţi pe nume şi răspund la chemarea primită pentru că recunosc glasul lui Isus. În acest sens, predicatorul i-a îndemnat pe cei prezenţi să se gândească încă o dată la momentul în care au primit chemarea lui Isus.

Revenind la pagina Evangheliei, pr. De Donatis a subliniat că Maria Magdalena, după ce a răspuns la chemarea lui Isus, a devenit „prima mesageră a învierii”. Maria din Magdala a primit marea cinste de a vesti învierea. Este un semn, a remarcat predicatorul, care arată cât de important este rolul femeii pentru Biserică. Legea iudeilor din acel timp nu punea nici o valoare pe ceea ce spunea sau făcea o femeie. În prima comunitate creştină, în schimb, Maria Magdalena i-a evanghelizat pe ceilalţi „prin atracţie şi molipsire”.

În fine, pr. De Donatis a propus din nou Papei Francisc şi colaboratorilor săi din Curia Romană un exerciţiu spiritual pe care să-l facă zi de zi: aducerea de mulţumire. Credinţa se exprimă în continuu tocmai prin aducerea de mulţumire. Şi în această privinţă, el a amintit învăţătura Sfântului Ignaţiu de Loyola, un singur exerciţiu zilnic împărţit în trei timpi: aducerea de mulţumire pentru darurile creaţiei, inclusiv în numelor celor care nu-i mulţumesc Creatorului pentru acestea; aducerea de mulţumire pentru darurile primite personal şi care fac de acum parte din povestea vieţii noastre; în fine, aducerea de mulţumire pentru toate darurile care decurg din credinţa în Dumnezeu.

(rv – A. Dancă)