Papa începe duminică Exerciţiile Spirituale, pe tema "Purificarea inimii"

RV 08 mar 2014. Sfântul Părinte Papa Francisc şi mai mulţi colaboratori ai săi din Curia Romană încep duminică, 9 martie, o perioadă de exerciţii spirituale pentru Postul Mare. Zilele de reculegere se vor încheia vineri, 14 martie, şi se desfăşoară la Casa „Divin Maestro” din localitatea Ariccia, lângă Roma.

În anii precedenţi, exerciţiile spirituale de Postul Mare aveau loc la Vatican şi meditaţiile zilei erau prezentate Papei şi Curiei Romane în capela „Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic. Papa Francisc a decis ca exerciţiile spirituale din acest an să se desfăşoară într-un loc retras din afara Romei, tocmai pentru a sta împreună cu ceilalţi într-un climat de reculegere şi tăcere, departe de activităţile de fiecare zi.

Meditaţiile exerciţiilor spirituale au ca temă „Purificare inimii” şi vor fi prezentate de un preot al diecezei de Roma, mons. Angelo De Donatis, paroh al bazilicii Sfântul Evanghelist Marcu la Capitoliu.

Potrivit unui comunicat al prefecturii Casei Pontificale, Papa şi cardinalii vor pleca din Cetatea Vaticanului la Ariccia cu autocarul, duminică, în jurul orei 16.00. După sosire, rugăciunea vesperelor, adoraţia euharistică şi cina.

De luni până joi, Papa şi ceilalţi participanţi la exerciţiile spirituale celebrează Sf. Liturghie în cursul dimineţii. Predicatorul va prezenta două meditaţii pe zi, la ora 9.30 şi ora 16.00. Seara, rugăciunea vesperelor şi adoraţia euharistică. Exerciţiile spirituale se vor încheia vineri în jurul orei 10.30, după care Papa va reveni în Vatican.

Ca de obicei, în această perioadă de meditaţie şi reculegere, sunt suspendate activităţile obişnuite ale Sfântului Părinte, precum audienţele private sau publice.

Exerciţiile spirituale reprezintă un timp special de reînnoire interioară, prin rugăciune, meditaţie şi cercetare a cugetului, pentru a creşte în iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, după starea vieţii şi misiunea primite în Biserică.

***

Exerciţiile spirituale şi zilele de reculegere reprezintă metoda cea mai eficientă de reformă a Bisericii. Remarca în această privinţă papa Paul al VI-lea: „Asceza catolică şi practica religiei noastre, frecventarea specială a sacramentului Spovezii şi a exerciţiilor spirituale, ne amintesc mereu de această datorie şi această necesitate de reformă: de a revigora în noi harul lui Dumnezeu, de a veghea asupra slăbiciunilor noastre, de a deplânge lipsurile noastre, de a reconfirma propunerile noastre, de a repara în fiecare an, zi de zi, oră de oră, fragilitatea noastră incurabilă, şi de a repune sufletele noastre în condiţii mereu noi; ceea ce înseamnă, întocmai, a depune un efort de reformă permanentă. Dumnezeu să facă în aşa fel încât aceasta să fie îndreptată spre un tot mai mare folos de haruri şi un exerciţiu progresiv de virtute, care să ducă la o incrementare a vieţii supranaturale, în timp ce viaţa naturală începe să apună. (…) Trebuie să reluăm examinarea conştiinţei, trebuie să considerăm din nou binefacerile primite de la Dumnezeu, trebuie să ne aducem aminte de multele promisiuni făcute, trebuie să ne gândim încă o dată la obligaţiile noastre, trebuie să ne modificăm atâtea moduri preferate de gândire şi acţiune, şi să credem că, în cele din urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu, încă mai este posibil să devenim mai buni”.

***

În interviul acordat recent cotidianului italian „Il Corriere della Sera”, Papa Francisc a subliniat că renovarea structurală a Curiei Romane şi a Bisericii, în general, nu este completă fără reînnoirea spirituală a celor care cred. „În martie anul trecut”, a spus Pontiful referitor la momentul în care a fost ales, „nu aveam nici un proiect de schimbare a Bisericii. Nu mă aşteptam la acest transfer de dieceză, ca să spunem astfel. Am început să conduc căutând să pun în practică ceea ce s-a spus la dezbaterile din rândul cardinalilor în diferitele congregaţii” (înainte de conclav). „În modul meu de a face aştept ca Domnul să mă inspire. Vă dau un exemplu. S-a vorbit de grija spirituală a celor care lucrează în Curia Romană, şi s-a început să se facă zile de reculegere spirituală. Trebuia să se dea mai multă importanţă exerciţiilor spirituale anuale: toţi au dreptul de a petrece cinci zile în tăcere şi meditaţie, în timp ce înainte, în Curie, se ascultau trei predici pe zi, şi apoi unii îşi reluau activitatea”.

***

Şi pentru că nu putem vorbi de exerciţii spirituale fără a trece, în mod ideal, pe la Sfântul Ignaţiu de Loyola, adăugăm, în fine, o remarcă interesantă lăsată de întemeietorul ordinului iezuiţilor în tratatul său despre Exerciţiile Spirituale. Între sublinierile sale găsim şi această importantă observaţie (nr. 20) cu privire la legătura dintre contextul exterior şi lupta interioară depusă pe timpul exerciţiilor spirituale:

„În mod obişnuit, cel care practică aceste exerciţii trage un folos cu atât mai mare cu cât se va desprinde mai mult de prieteni, cunoscuţi şi de orice ocupaţie materială. De exemplu, poate schimba casa în care locuieşte şi să se mute într-o altă casă sau într-o altă cameră, pentru a locui aici într-o reculegere cât mai mare; în acest fel, îi va veni uşor să participe zilnic la Sf. Liturghie şi la rugăciunea Vesperelor, fără teama de a fi deranjat de cunoscuţii săi”.

„De această detaşare decurg, printre altele, trei avantaje principale”, continuă Sfântul Ignaţiu de Loyola. "Primul: cine se detaşează de mulţii prieteni şi cunoscuţi, şi chiar de multele ocupaţii neordonate bine, are posibilitate de a-l sluji şi lăuda pe Dumnezeu, Domnul nostru, şi dobândeşte un mare merit înaintea Maiestăţii dumnezeieşti. Al doilea avantaj: cine rămâne retras în acest fel, neavând mintea distrată de multe lucruri, dar îndreptându-şi toată atenţia spre unul singur, şi anume, la slujirea Creatorului şi folosul sufletului, poate să-şi angajeze mai liber facultăţile naturale pentru a căuta cu sârguinţă ceea ce doreşte atât de mult. Al treilea: cu cât sufletul se află într-o singurătate şi detaşare mai mare, cu atât mai mult devine capabil de a se apropia şi a se uni cu Creatorul şi Domnul său; şi cu cât această unire este mai mare, cu atât mai mult se dispune să primească haruri şi daruri de la nemărginita şi dumnezeiasca bunătate”.

(rv – A. Dancă)