Rubrică Radio Vatican: Trăistuţa cu pilde – istorisiri cu tâlc din literatura universală
şi înţelepciunea populară (5)
(RV - 6 martie 2014) Iubesc pildele, pentru că au marele avantaj de a ni se
lipi de inimă şi de minte precum timbrele de scrisori.
Istorioara
de astăzi, este luată din cartea „Calea omului”, a scriitorului şi filosofului
evreu Martin Buber şi ar putea fi intitulată „Comoara de sub vatră”.
Ascultă
cum este: Se povesteşte că un rabin pe nume Eisik, la rândul său fiu al rabinului
Jekel din Cracovia, după mulţi ani de sărăcie cruntă, primi într-o noapte în vis porunca
de a merge tocmai la Praga în aflarea unei comori ascunse sub podul care ducea la
palatul regal.
Când visul se repetă pentru a treia oară, omul luă hotărârea
de a porni la drum în căutarea comorii. Însă, odată ajunsă la locul indicat, descoperi
că podul era păzit zi şi noapte de gărzile regale, bietului Eisik nerămânându-i altceva
de făcut decât să patruleze înainte şi înapoi pe lângă pod în ciuda vremii nemiloase,
fără speranţa de a se putea apropia de comoara promisă.
Văzându-l că dădea
târcoale podului pe o astfel de ploaie, căpitanul gărzii regale îl chemă pe Eisik
la el şi-l întrebă despre pricina prezenţei sale în preajma podului.
Eisik
îi povesti despre visul care-l făcuse să pornească la un drum atât de lung, departe
de ţară. La auzul istorisirii, căpitanul izbucni în râs, răspunzându-i: „Şi tu, sărmanul
de tine, ai venit până aici dând crezare unui vis?
Păi, dacă ar fi să te încrezi
în vise nu ştiu zău ce-am ajunge să facem. De pildă eu am avut cu ceva timp în urmă
un vis în care mi se spunea să mă duc tocmai la Cracovia, în casa unui evreu pe nume
Eisik, fiul rabinului Jekel şi să sap sub vatra acestuia pentru a afla o comoară.
Să fim serioşi, domnule, dacă aş fi dat crezare unui asemenea vis ar fi trebuie să
sap sub vetrele tuturor caselor evreieşti din Cracovia, căci jumătate dintre au numele
Eisik, iar cealaltă jumătate Jekel.
După cele auzite, Eisik se întoarse acasă,
săpă sub propria vatră, asei şi află acasă comoara pentru care făcuse atâta amar de
drum.
Tâlcul pildei de azi este că de multe ori, împinşi de noi mode sau
curente de idei ne ducem departe, în căutarea comorii credinţei, când de fapt – pentru
a o afla – ar trebui căutat sub vatra propriei case.
Cum le spunea
Papa Francisc membrilor gărzii elveţieni, primiţi în audienţă pe 6 martie 2013: „Credinţa
pe care v-a dăruit-o Dumnezeu în ziua Botezului este comoara cea mai de preţ pe care
o aveţi”.