De la Benedict la Francisc: o nouă carte despre anotimpul schimbării

RV 24 feb 2014. În aceste zile s-a vorbit mult de împlinirea unui an de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea la conducerea Bisericii. Anunţul făcut pe 11 februarie chiar de papa Benedict a luat prin surprindere orice previziune şi a catalizat o atenţie cu adevărat planetară. La aproape o lună de zile după acel anunţ, Papa Francisc, venit „de la capătul pământului”, se prezenta cu o simplitate dezarmantă la balconul central al bazilicii Sfântul Petru şi, împreună cu credincioşii de pe toate continentele, înălţa cu afecţiune o rugăciune pentru predecesorul său. Pe 19 martie 2013, la aproximativ 40 de zile de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea, Papa Francisc celebra Sfânta Liturghie de inaugurare a pontificatului.

Timpul care s-a scurs de la gestul curajos al Papei Benedict până la începutul noului pontificat se află în centrul cărţii „Postul Mare al Bisericii” („La Quaresima della Chiesa”, editura Tau), publicată recent în Italia de doi analişti ai evenimentelor de la Vatican, Andrea Gagliarducci şi Marco Mancini.

Colegii de la redacţia centrală Radio Vatican au stat de vorbă cu unul dintre autori, Marco Mancini:
● „Ca să fiu sincer, ideea de a scrie această carte a venit la o cafea, după un briefing la Sala de Presă a Sf. Scaun, pe timpul Scaunului Vacant, punându-ne unul altuia întrebarea: de ce să nu povestim şi altora ceea ce trăim? Şi încet, încet, ne-am aşezat la o masă, am analizat diferitele opţiuni valabile pentru această carte şi apoi am ales să urmărim simpla succesiune a faptelor, pornind de la gestul renunţării, pentru a înţelege cum s-a maturizat decizia lui Benedict al XVI-lea. Am povestit ce s-a întâmplat pe timpul vacanţei Scaunului Apostolic, primii paşi ai Papei Francisc, făcând o comparaţie cu primii paşi făcuţi în pontificatul său de Papa Benedict, tocmai pentru că avem doi Papi în viaţă, lucru care nu s-a mai văzut din 1415, de la papa Grigore al XII-lea. După care am încercat să vedem cum înţelege Papa Francisc să meargă mai departe. În această privinţă am observat o mare continuitate atât în actul de conducere cât şi în transparenţa financiară. Papa Francisc a moştenit multe lucruri realizate de papa Benedict, de exemplu, lupta împotriva abuzurilor comise în dauna minorilor este o adevărată bătălie pe care a dus-o Benedict şi pe care Francisc o continuă cu determinare”.

În Mesajul său pentru Postul Mare, Papa Francisc vorbeşte de un timp de «despuiere». Cum este timpul pe care voi îl descrieţi în paginile acestei cărţi?
● „Este un timp forte, un timp special, după cum prevede şi liturgia Bisericii. Este un timp care se împarte în două fragmente: un timp de tristeţe pentru renunţarea lui Benedict, «fulgerul din senin» cum l-a numit card. Sodano, şi un timp de aşteptare pentru sosirea unui nou pontif. Este o perioadă de aproape 40 de zile, dacă ţinem cont că renunţarea a fost anunţată de papa Benedict pe 11 februarie 2013, alegerea papei Francisc a avut loc pe 13 martie iar începutul noului pontificat, pe 19 martie. Aproape 40 de zile care s-au suprapus în mod fericit cu timpul Postului Mare”.

Este şi timpul schimbării pentru Biserică. Care consideraţi că a fost schimbarea cea mai importantă? Răspunde Marco Mancini:
● „Eu văd schimbarea în continuitate. În această perioadă, după cum am văzut cu toţii, s-au făcut multe comparaţii între cei doi Pontifi, între Papa Emerit şi Papa în exerciţiu. Există o diferenţă de stil, după cum există şi o diferenţă de viziune, dar eu văd o mare continuitate, o continuitate de magisteriu. În realitate, menirea Papei aceasta este, şi fiecare Papă trăieşte propria slujire după sensibilitatea şi caracterul pe care îl are. Da, se observă o mare continuitate, chiar dacă este marcată de o discontinuitate prin succesiunea a două persoane. Dar este vorba de continuitatea slujirii petrine, de continuitatea de două mii de ani a Bisericii Catolice”.

(rv – B. Capelli – A. Dancă)