Rubrică Radio Vatican: Trăistuţa cu pilde – istorisiri cu tâlc din literatura universală
şi înţelepciunea populară (3)
(RV - 20 februarie 2014) Iubesc pildele, pentru că au marele avantaj
de a ni se lipi de inimă şi de minte precum timbrele de scrisori.
Istorioara
de astăzi, intitulată „Măsuţa bunicului”, este luată din omilia Papei
Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Sfânta Marta, pe 19 noiembrie
2013. „Trăim într-un timp în care bătrânii nu contează şi sunt daţi la o parte considerându-se
că stânjenesc”, a spus amintindu-şi de o pildă auzită în copilărie.
Ascultă
cum este. Era odată o familie, cu un tată, o mamă şi mulţi copii. În casă cu ei trăia
şi bunicul. Însă, din pricina vârstei înaintate, uneori, când mânca ciorbă, se murdărea
tot: la gură, şerveţelul… şi, deh, nu făcea o bună impresie, nu era plăcut la privit.
Într-o zi, tatăl a spus că din pricina a ceea ce i se întâmpla bunicului,
din ziua următoare acesta ar fi mâncat singur. Zis şi făcut. Cumpără o măsuţă pentru
bunicul şi o aşeză în bucătărie, acela urmând să devină locul unde avea să mănânce
bunicul, în vreme ce restul familiei ar fi continuat să ia masa în sufragerie.
După
câteva zile, întorcându-se acasă, tatăl îl găsi pe unul dintre copilaşi meşterind
cu unele bucăţi de lemn. „Ce faci?”, îl întrebă tatăl? „Mă joc de-a tâmplarul”, răspunse
copilul. “Şi ce construieşti tu acolo?”, îl mai întrebă tătâne-său. „Iacă, tăticule,
îţi fac ţie o măsuţă pentru când o-i fi dumneata bătrân, ca bunicul”.
„Această
istorioară mi-a făcut bine toată viaţa. Bunicii sunt o comoară”, a spus în încheierea
pildei Sfântul Părinte.
De fapt, pilda cu bunicul povestită de Papa Francisc
la una din predici mi-a fost istorisită şi mie de bunica mea, probabil auzită tot
la vreo predică. A fost prima pildă pe care am auzit-o şi care, avea dreptate Sfântul
Părinte, mi-a făcut bine toată viaţa.
Tâlcul istorisirii este la îndemâna oricui,
dar poate că cel mai bine este exprimat de unul din proverbele lui Solomon, din capitolul
22, care îndeamnă: „Obişnuieşte-i pe cei tineri cu drumul de urmat, pentru a nu se
îndepărta de el când vor creşte”. Cu alte cuvinte: ai grijă ce exemplu semeni în copii
în tinereţe pentru a nu trebui să culegi roade amare la bătrâneţe, căci bătrâneţea
îşi are şi aşa poverile ei, care seamănă hainelor grele din iarna vieţii. (Foto: Paul
Wright – Bunicul)