2014-02-20 08:49:00

Rubrică Radio Vatican: Trăistuţa cu pilde – istorisiri cu tâlc din literatura universală şi înţelepciunea populară (3)


(RV - 20 februarie 2014) Iubesc pildele, pentru că au marele avantaj de a ni se lipi de inimă şi de minte precum timbrele de scrisori. RealAudioMP3

Istorioara de astăzi, intitulată „Măsuţa bunicului”, este luată din omilia Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Sfânta Marta, pe 19 noiembrie 2013. „Trăim într-un timp în care bătrânii nu contează şi sunt daţi la o parte considerându-se că stânjenesc”, a spus amintindu-şi de o pildă auzită în copilărie.

Ascultă cum este. Era odată o familie, cu un tată, o mamă şi mulţi copii. În casă cu ei trăia şi bunicul. Însă, din pricina vârstei înaintate, uneori, când mânca ciorbă, se murdărea tot: la gură, şerveţelul… şi, deh, nu făcea o bună impresie, nu era plăcut la privit.

Într-o zi, tatăl a spus că din pricina a ceea ce i se întâmpla bunicului, din ziua următoare acesta ar fi mâncat singur. Zis şi făcut. Cumpără o măsuţă pentru bunicul şi o aşeză în bucătărie, acela urmând să devină locul unde avea să mănânce bunicul, în vreme ce restul familiei ar fi continuat să ia masa în sufragerie.

După câteva zile, întorcându-se acasă, tatăl îl găsi pe unul dintre copilaşi meşterind cu unele bucăţi de lemn. „Ce faci?”, îl întrebă tatăl? „Mă joc de-a tâmplarul”, răspunse copilul. “Şi ce construieşti tu acolo?”, îl mai întrebă tătâne-său. „Iacă, tăticule, îţi fac ţie o măsuţă pentru când o-i fi dumneata bătrân, ca bunicul”.

„Această istorioară mi-a făcut bine toată viaţa. Bunicii sunt o comoară”, a spus în încheierea pildei Sfântul Părinte.

De fapt, pilda cu bunicul povestită de Papa Francisc la una din predici mi-a fost istorisită şi mie de bunica mea, probabil auzită tot la vreo predică. A fost prima pildă pe care am auzit-o şi care, avea dreptate Sfântul Părinte, mi-a făcut bine toată viaţa.

Tâlcul istorisirii este la îndemâna oricui, dar poate că cel mai bine este exprimat de unul din proverbele lui Solomon, din capitolul 22, care îndeamnă: „Obişnuieşte-i pe cei tineri cu drumul de urmat, pentru a nu se îndepărta de el când vor creşte”. Cu alte cuvinte: ai grijă ce exemplu semeni în copii în tinereţe pentru a nu trebui să culegi roade amare la bătrâneţe, căci bătrâneţea îşi are şi aşa poverile ei, care seamănă hainelor grele din iarna vieţii. (Foto: Paul Wright – Bunicul)

R.V./Anca Mărtinaş







All the contents on this site are copyrighted ©.