Papa Francisc: creştini transformaţi de vanitate în păgâni, şi păgâni care descoperă credinţa prin smerenie

(RV 13 feb 2014) Credinciosul îşi poate pierde credinţa din cauza patimilor şi a vanităţii, în timp ce un păgân poate să devină credincios prin smerenia sa, a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată joi dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.


Plecând de la lecturile zilei, în care se face referire la drumul de la „idolatrie la Dumnezeul cel viu” şi de la „Dumnezeul cel viu la idolatrie”, în meditaţia sa Papa Francisc s-a oprit asupra fragmentului din Evanghelia după Marcu (Mc 24-30) în care o femeie păgână se apropie de Isus şi îi cere cu insistenţă să alunge diavolul din fiica ei, chiar dacă nu aparţine poporului ales.

Aceasta este o „femeie curajoasă” a spus Papa Francisc care a subliniat că o mamă ar face orice pentru sănătatea copilului ei:

• „S-a expus riscului de a părea ridicolă, însă, a insistat, iar de la păgânism şi din idolatrie a găsit pentru fiica ei sănătatea, iar ea l-a găsit pe Dumnezeul cel viu. Aceasta este parcursul unei persoane de bună voinţă care-l caută pe Dumnezeu şi-l găseşte. Domnul o binecuvântează. Cât de multă lume face acest parcurs şi Domnul îi aşteaptă! Dar însăşi Duhul Sfânt îi conduce înainte pentru a parcurge acest drum. În fiecare zi, în Biserica Domnului, sunt persoane care parcurg în tăcere acest drum pentru a-l găsi pe Domnul, deoarece s-au lăsat conduşi de Spiritul Sfânt”.

Sfântul Părinte a subliniat că există şi drumul invers, al îndepărtării de Dumnezeu datorită păcatului şi al vanităţii, Papa Francisc dându-l ca exemplu pe regele Solomon care prin viaţa sa desfrânată a introdus în Israel idolii păgânilor. „Solomon era păcătos, asemenea tatălui său David”, a continuat acesta. „Dar, apoi, a continuat drumul şi din păcătos a devenit corupt. Sufletul său era corupt datorită idolatriei. Tatăl său era păcătos, dar Domnul i-a iertat toate păcatele deoarece era smerit şi cerea iertare. Solomon, însă, era foarte înţelept, dar vanitatea şi patimile sale l-au condus înspre corupere. Sufletul este locul în care se pierde credinţa”.

(RV – S. Centofanti – A. C. Hrişman)