RV 12 feb 2014.Exhortaţia apostolică a Papei
Francisc, „Evangelii gaudium”, a fost tradusă integral în limba română:
informează site-ul ercis.ro. Traducerea a fost publicată la editura „Presa Bună”
a diecezei romano-catolice de Iaşi, are 190 de pagini şi poate fi comandată la adresa
editurii.
Publicată cu ocazia încheierii Anului Credinţei, se subliniază în
nota editorului, Papa Francisc a adunat în această exortaţie bogăţia lucrărilor împărtăşită
la Adunarea Sinodului Episcopilor, desfăşurată la Roma de la 7 la 28 octombrie 2012
pe tema "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei".
Titlul exhortaţiei
cuprinde pe scurt un adevărat program pastoral asumat de Papa Francisc în pontificatul
său: "Bucuria Evangheliei”, scrie Sfântul Părinte chiar la începutul exhortaţiei sale,
„umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de
el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior. Cu Isus Cristos mereu
se naşte şi se renaşte bucuria". Cu bucuria Evangheliei şi Evanghelia bucuriei, Papa
se adresează întregului Popor al lui Dumnezeu ca în orice loc şi în orice situaţie
s-ar afla, creştinii să-şi reînnoiască întâlnirea personală cu Cristos sau, cel puţin,
să se lase întâlniţi de Isus şi să-l caute zi de zi.
În cele cinci capitole,
exhortaţia evidenţiază liniile majore pentru viaţa şi misiunea Bisericii într-un timp
de secularizare şi înstrăinare de valorile sacre, pentru a spune oamenilor de astăzi
că nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul.
Biserica nu poate
să nu fie misionară, subliniază Pontiful în exhortaţia sa apostolică, dar vestirea
Evangheliei nu este credibilă decât atunci când este realizată cu bucurie şi generozitate,
chiar şi în situaţiile cele mai grele. În acest sens, Papa pune accentul pe necesitatea
ca Biserica să renunţe la liniştea închiderii în sine pentru a-şi asuma riscul ieşirii
în lume.
De aceea, şi s-ar putea spune că aceasta este cheia de lectură cea
mai potrivită pentru acest document programatic, Papa Francisc afirmă că preferă o
Biserică plină de răni, lovită şi murdară din cauza ieşirii pe drumurile umanităţii,
decât o Biserică apretată, cu o ţinută exterioară impecabilă, dar pe dinăuntru bolnavă
din cauza închiderii în comoditatea siguranţei oferită de cuceririle trecutului.
Abordând
chestiuni complexe, precum transformarea misionară a Bisericii, întâlnirea Evangheliei
cu diversitatea culturilor, dimensiunea socială a evanghelizării şi spiritul noii
evanghelizări, exhortaţia „Evangelii gaudium” se transformă într-un mesaj de actualitate
perenă pentru Biserica şi creştinii din al treilea mileniu: suntem adevăraţi discipoli
ai Domnului în măsura în care suntem misionari, şi misionari autentici, în măsura
în care suntem discipoli ai Domnului.