Papa: Nu mergem la Liturghie ca să vedem cum se îmbracă lumea, ci ca să-l întâlnim pe Cristos şi să-i slujim pe cei săraci!

RV 12 feb 2014. Redăm mai jos în traducerea noastră de lucru cateheza despre sacramentul Euharistiei prezentată de Papa Francisc la audienţa generală de miercuri, în Piaţa Sfântul Petru.


„Dragi fraţi şi surori,
La ultima cateheză am pus în lumină faptul că Euharistia ne introduce în comuniunea reală cu Isus şi misterul său pascal, reînnoind pentru noi, ca izvor inepuizabil, toată iubirea şi harul care izvorăsc din patima, moartea şi învierea lui Cristos. Acum ne putem pune câteva întrebări cu privire la raportul dintre Euharistia pe care o celebrăm şi viaţa noastră, ca Biserică şi ca creştini. Ne întrebăm: cum trăim Euharistia? Ce este Euharistia pentru noi? Este doar un moment de sărbătoare, o tradiţie consolidată, o ocazie de a ne regăsi sau pentru a ne simţi liniştiţi, sau e ceva mai mult? A face memoria despre cât ne-a iubit Domnul şi a ne lăsa hrăniţi de El – de Cuvântul său şi de Trupul său – atinge cu adevărat inima noastră, existenţa noastră, ne face asemănători Lui, sau rămâne o paranteză, un moment în sine, care nu ne implică şi nu ne schimbă?

„Există semne foarte concrete pentru a înţelege cum trăim toate acestea, cum trăim Euharistia”, a continuat Sfântul Părinte. „Semne care ne spun dacă trăim bine Euharistia sau dacă nu o trăim chiar aşa de bine… Primul indiciu este modul nostru de a-i privi şi considera pe ceilalţi. În Euharistie Cristos împlineşte mereu şi din nou dăruirea de sine pe care a făcut-o pe Cruce. Toată viaţa sa este un act total de dăruire de sine din iubire. De aceea, El iubea să stea cu discipolii şi cu persoanele pe care le întâlnea. Acest lucru înseamnă că el împărtăşea cu ei dorinţele şi problemele lor, ceea ce le tulbura inima şi viaţa. Acum, noi, când participăm la Sfânta Liturghie, ne găsim alături de bărbaţi şi femei de toate tipurile: tineri, bătrâni, copii, săraci şi bogaţi, localnici şi străini, cei care vin alături de familie şi cei care vin singuri… Dar Euharistia pe care o celebrăm ne face să-i simţim pe toţi ca fraţi şi surori? Face să crească în noi capacitatea de a ne bucura cu cei care se bucură şi de a plânge cu cei care plâng? Ne împinge să mergem în întâmpinarea săracilor, a bolnavilor, a celor marginalizaţi? Ne ajută să recunoaştem în ei chipul lui Isus?”

Apoi, Papa a adăugat spontan: „Noi toţi mergem la Liturghie pentru că îl iubim pe Isus şi vrem să luăm parte la Pătimirea şi Învierea sa în Euharistie. Dar îi iubim cum vrea Isus pe fraţii şi surorile noastre mai nevoiaşi? De exemplu, la Roma, în aceste zile, am văzut atâtea necazuri sociale sau din cauza ploii care a făcut atât de mult rău în cartiere întregi sau din lipsa locurilor de muncă din cauza aceste crize sociale din lumea întreagă. Mă întreb, noi toţi să ne întrebăm: eu, care merg la slujbă, cum trăiesc toate acestea? Am avut grijă să-i ajut, să mă apropii, să mă rog pentru cei care au aceste probleme? Sau sunt un pic indiferent? Sau, probabil, mă preocup de bârfe, de genul: «ai văzut cum era îmbrăcată cutare sau cutare?». Uneori se face şi aşa ceva după Liturghie, nu e adevărat? Dar nu trebuie să se facă aşa ceva! Trebuie să ne preocupăm de fraţii şi surorile noastre care au un necaz, o boală, o problemă. Să ne gândim – ne va prinde bine astăzi – la aceşti fraţi şi surori care au probleme acum la Roma, probleme din cauza ploii, din cauza acestei tragedii, şi probleme sociale din cauza locurilor de muncă şi să-i cerem lui Isus, lui Isus pe care noi îl primim în Euharistie, să ne ajute să-i ajutăm!”


Un al doilea indiciu, foarte important, este harul de a ne simţi iertaţi şi gata de a ierta la rândul nostru. Uneori, cineva se întreabă: «De ce ar trebui să merg la biserică, văzând că cine participă de obicei la Sf. Liturghie este păcătos ca ceilalţi?». În realitate, cine celebrează Euharistia nu o face pentru că se consideră sau vrea să apară mai bun decât ceilalţi, ci tocmai pentru că se recunoaşte întotdeauna nevoiaş de a fi primit şi renăscut de îndurarea lui Dumnezeu, care s-a făcut trup în Isus Cristos. Acel «Mărturisesc» pe care-l spunem la începutul Sfintei Liturghii nu este de formă, este un adevărat gest de pocăinţă! Nu trebuie să uităm niciodată că Ultima Cină a lui Isus a avut loc «în noaptea în care era vândut» (1 Cor 11,23). În acea pâine şi acel vin pe care le oferim şi în jurul cărora ne strângem, se reînnoieşte de fiecare dată darul trupului şi al sângelui lui Cristos pentru iertarea păcatelor noastre. Aceasta cuprinde cel mai bine sensul profund al jertfei Domnului Isus, şi la rândul său deschide inima noastră la iertarea fraţilor şi la împăcare.

„Un ultim indiciu preţios”, a continuat Papa Francisc, „ne este oferit de raportul între celebrarea euharistică şi viaţa comunităţilor noastre creştine. Trebuie conştientizat mereu că Euharistia nu este ceva ce noi facem; nu, este comemorarea noastră a ceea ce Isus a spus şi făcut. Este tocmai acţiunea lui Cristos! Este Cristos care acţionează, care este pe altar! Şi Cristos este Domnul. Este un dar al lui Cristos care vine şi ne strânge în jurul său pentru a ne hrăni prin Cuvântul şi însăşi viaţa sa. Acest lucru înseamnă că misiunea şi însăşi identitatea Bisericii izvorăsc şi se nasc din Euharistie. Trebuie să fim atenţi la faptul că o celebrare poate fi impecabilă din punct de vedere exterior, dar dacă nu ne conduce la întâlnirea cu Isus, riscă să nu aducă nicio hrană pentru sufletul şi viaţa noastră. Prin Euharistie Cristos vrea să intre în viaţa noastră şi să o umple cu harul său, pentru ca în toate comunităţile creştine să fie coerenţă între liturgie şi viaţă”.

Inima se umple de încredere şi speranţă gândindu-ne la cuvintele lui Isus preluate în Evanghelia după Ioan: «Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă» (6,54). Să trăim Euharistia cu spirit de credinţă şi de rugăciune, de iertare şi pocăinţă, de bucurie comunitară, de preocupare pentru cei nevoiaşi şi pentru necesităţile fraţilor şi surorilor noastre, în certitudinea că Domnul va duce la îndeplinire ceea ce a făgăduit: viaţa veşnică! Aşa să fie!”.


Adresându-se pelerinilor veniţi din Republica Cehă, Papa Francisc l-a salutat pe cardinalul Dominik Duka şi pe cardinalul Miloslav Vlk pe care l-a numit „un vechi luptător şi apărător al credinţei în Republica Cehă”, precum şi pe episcopii din Conferinţa Episcopală Cehă aflaţi în vizită „ad limina”.

La finalul audienţei Sfântul Părinte a adresat un gând special tinerilor, bolnavilor şi celor proaspăt căsătoriţi, spunând:

• „Vinerea viitoare celebrăm sărbătoarea Sfinţilor Chiril şi Metodiu, evanghelizatorii popoarelor slave şi patroni ai Europei. Mărturia lor să vă ajute, iubiţi tineri, să deveniţi în toate situaţiile discipoli misionari; iubiţi bolnavi, vă încurajez să oferiţi suferinţele voastre pentru convertirea păcătoşilor; iubiţii mei proaspăt căsătoriţi, să faceţi din Evanghelie regula fundamentală a vieţii voastre de familie”.

(rv – A. Dancă – A. Hrişman)