Rubrică Radio Vatican: Evanghelia vieţii, bioetică şi societate. Familia şi controversata agendă europeană

(RV 03 feb 2014) Zeci de mii de francezi, italieni, belgieni, spanioli şi polonezi au ieşit duminică în stradă pentru a cere protejarea familiei atât în legislaţia europeană, cât şi în cea naţională. De această dată marşurile păcii organizate în oraşele europene au dorit să tragă un semnal de alarmă pentru a împiedica aprobarea Rezoluţiei Lunacek care va fi supusă votului în Parlamentul European în această săptămână. Niciunul dintre europarlamentarii români contactaţi de Redacţia Română Radio Vatican nu şi-a exprimat punctul de vedere referitor la această propunere de rezoluţie.


Rezoluţia Lunacek propune ţărilor membre din Uniunea Europeană să acorde unele drepturi cetăţeneşti suplimentare persoanelor care se declară homosexuale, bisexuale sau transsexuale, precum şi să impună o educaţie sexuală precoce şi aşa-zis obiectivă în care să fie prezentată teoria genului. Teoria genului susţine că sexul omului nu este unul exclusiv biologic, ci şi cultural, de aceea fiecare cetăţean trebuie să fie lăsat să-şi aleagă liber apartenenţa sexuală. Principalele temeri referitor la Rezoluţia Lunacek sunt că aceasta va fi adoptată fără o adecvată dezbatere în Parlamentul European, precum şi că, odată aprobată, va supune membrele UE la o presiune suplimentară pentru adoptarea unor legi pro-homosexuale, precum cea adoptată deja de guvernul francez acum câteva luni, care permite căsătoria între persoanele de acelaşi sex, precum şi adopţiile de către cuplurile de homosexuali. Toate aceste legi sunt în contradicţie cu învăţăturile creştine şi, implicit, se opun Evangheliei vieţii.

În 1995, în Enciclica „Evangelium Vitae”, Fericitul Ioan Paul al II-lea spunea că Evanghelia vieţii trebuie „să fie slujită şi prin forme de activitate socială şi implicare politică, apărând şi propunând valoarea vieţii în societăţile noastre tot mai complexe şi pluraliste. Indivizii, familiile, grupurile, asociaţiile au, chiar dacă sub titluri şi moduri diferite, o răspundere în activitatea socială şi în elaborarea unor proiecte culturale, economice, politice şi legislative care, în respect faţă de toţi şi conform cu logica convieţuirii democratice, să contribuie la edificarea unei societăţi în care demnitatea fiecărei persoane să fie recunoscută şi ocrotită şi viaţa tuturor să fie apărată şi promovată. Această îndatorire”, a subliniat Papa Wojtyla, „le revine în mod deosebit autorităţilor publice. Chemate să slujească omul şi binele comun, ele au îndatorirea să realizeze opţiuni curajoase în favoarea vieţii, mai ales în sfera dispoziţiilor legislative” (Evangelium Vitae, 90).

Referindu-se la misiunea pe care au oamenii politici, conştient că într-o democraţie pluralistă puterea Bisericii este limitată pentru „realizarea unei apărări legale eficiente a vieţii”, Fericitul Ioan Paul al II-lea era convins că „adevărul moral nu poate să nu aibă un ecou în adâncul fiecărei conştiinţe” şi astfel să-i încurajeze pe oamenii politici, „începând cu cei care sunt creştini, să nu se resemneze şi să realizeze opţiunile care, ţinând seama de posibilităţile concrete, să ducă la restabilirea unei ordini drepte în afirmarea şi promovarea valorii vieţii” (Evangelium Vitae, 90).


Papa Francisc, la Rugăciunea Angelus de duminică, în cadrul celei de-a 36-a Zile Naţionale pentru Viaţă organizată de episcopii italieni, a spus:

„Mă unesc episcopilor italieni pentru a reaminti că «fiecare copil este chipul Domnului iubitor al vieţii, har pentru familie şi pentru societate». Fiecare, în propriul rol şi în propriul mediu, este chemat să iubească şi să slujească vieţii, să o primească, să o respecte şi să o promoveze, mai ales atunci când este fragilă şi are nevoie de îngrijire, din pântecele matern şi până la sfârşit său pe acest pământ”.


Euro-parlamentarii catolici şi nu numai, sunt chemaţi să-şi exprime punctul de vedere şi să facă tot posibilul pentru a respinge toate ameninţările la adresa familiei şi vieţii umane. Într-o notă doctrinală din 2002, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, condusă atunci de viitorul Papă Benedict al XVI-lea, atrăgea atenţia că „o conştiinţă creştină bine formată nu permite nimănui să favorizeze prin propriul vot împlinirea unui program politic sau a unei singure legi” contrare credinţei sau moralei creştine (Notă doctrinală referitoare la unele probleme care privesc angajamentul şi comportamentul catolicilor în viaţa politică, 2002).

Pentru a construi o Europă mai bună, cu toţii suntem chemaţi să ne aducem aportul promovând „o nouă cultură a vieţii”, deoarece cu toţii avem un rol important de îndeplinit, după cum spunea Fericitul Ioan Paul al II-lea. „Alături de aceea a familiilor, este deosebit de preţioasă misiunea profesorilor şi educatorilor”, sublinia papa în enciclica „Evangelium Vitae. „Va depinde mult de ei dacă tinerii, formaţi la o adevărată libertate, vor şti să păstreze în ei şi să răspândească în jur idealuri autentice de viaţă şi vor şti să crească într-o atitudine de respect şi slujire faţă de orice persoană, în familie şi în societate” (Evangelium Vitae, 98).

(RV– A. C. Hrişman)