Papa Francisc cere un spaţiu mai mare pentru femei în Biserică şi societate

(RV 25 ian 2014) Papa Francisc le-a primit sâmbătă în audienţă pe reprezentantele Centrului Italian Feminin, prezente la Roma în aceste zile pentru Congresul Naţional. Sfântul Părinte le-a mulţumit pentru sprijinul acordat societăţii şi mai ales femeilor din Italia în cei aproape 60 de ani de la înfiinţare, perioadă în care au lucrat pentru formarea şi promovarea femeilor şi au dat mărturie despre rolul pe care femeia trebuie să-l aibă în societate şi în comunităţile creştine.


Vorbind despre schimbările sociale şi culturale din ultimele decenii, dar şi despre faptul că rolul femeii în societate, în familie şi în biserică s-a schimbat în ultimele decenii, Papa Francisc a subliniat încă o dată misiunea „indispensabilă pe care o are femeia în societate, mai ales datorită sensibilităţii şi intuiţiei sale pentru aproapele, pentru cel slab şi fără apărare”. „M-am bucurat să văd că multe femei îşi împart unele responsabilităţi pastorale cu preoţii”, a spus Papa, care a reamintit că în Exortaţia Apostolică „Evangelii gaudium” a subliniat că îşi doreşte ca în sânul Bisericii prezenţa feminină să fie mai accentuată (cf. Evangelii gaudium, 103).
„Delicateţea, sensibilitatea deosebită şi tandreţea care încununează inima femeii, nu reprezintă doar o forţă veritabilă pentru viaţa familiei, în care radiază o atmosferă senină şi armonioasă”, a spus Sfântul Părinte, „ci reprezintă şi o realitate fără de care vocaţia umană nu s-ar putea realiza”. „Dacă în câmpul muncii şi în sfera publică este importantă contribuţia geniului feminin”, a continuat Papa, „această contribuţie rămâne neschimbată în familia care, pentru noi creştinii, nu este doar un simplu loc privat, ci este acea «Biserică domestică» a cărei sănătate şi prosperitate condiţionează sănătatea şi prosperitatea Bisericii şi a societăţii. Prezenţa femeii în mediul domestic este mai mult ca oricând necesară pentru a transmite generaţiilor viitoare principii morale solide şi pentru a le transmite credinţa”.

(RV – A. C. Hrişman)