Papa Francisc. Iubirea lui Dumnezeu repară greşelile noastre

(RV 13 ian 2014) Iubirea lui Dumnezeu repară greşelile noastre deoarece nu ne abandonează niciodată, chiar şi atunci când nu percepem această iubire, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.


În pericopa evanghelică de astăzi, Isus îi cheamă pe primii apostoli, Petru, Andrei, Iacob şi Ioan care lasă mrejele pentru a-l urma pe Cristos. Comentând Evanghelia zilei, Papa Francisc a subliniat că Domnul doreşte să-i pregătească pe discipoli pentru noua lor misiune: „Însuşi Dumnezeu, prin iubirea sa, pregăteşte calea, pregăteşte vieţile noastre, pentru fiecare dintre noi”, a spus Sfântul Părinte. „El nu ne face creştini în mod spontan: El pregăteşte calea noastră, viaţa noastră, dă timp”.

Domnul „intervine în istorie, aranjează situaţia şi merge înainte cu noi”, a spus Papa Francisc. Referindu-se la genealogia lui Isus din Evanghelii, Sfântul Părinte a spus că în acea listă „sunt păcătoşi şi păcătoase”, de aceea Domnul „a intervenit, a corectat calea, a pus lucrurile în ordine”.

„Îmi place să mă gândesc”, a spus Papa, „că Domnul are sentimentele cuplului care aşteaptă un fiu: îl aşteaptă. Ne aşteaptă mereu în această istorie şi apoi ne însoţeşte. Aceasta este iubirea eternă a Domnului: eternă, dar concretă! Aceasta este iubirea lui Dumnezeu care ne iubeşte dintotdeauna şi niciodată nu ne abandonează!”

De asemenea Papa Francisc a spus că pentru oameni este dificil să creadă că Dumnezeu se gândeşte la ei, însă, pentru creştini, este un act de credinţă:

• „Raţiunea ne spune: «Cum poate Domnul să se gândească la mine când are atâtea persoane?» Dar el ne-a nepregătit calea prin mamele, bunicile, taţii, bunicii şi străbunicii.. Aceasta este iubirea sa: concretă, eternă şi artizanală. Să ne rugăm cerând harul să înţelegem iubirea lui Dumnezeu, dar nu se înţelege niciodată! Se simte, se plânge, dar nu putem să o înţelegem aici. Şi acest lucru ne spune cât de mare este această iubire. Domnul ne pregăteşte de mult timp, merge cu noi, pregătindu-i pe alţii. Este mereu cu noi! Să cerem harul să înţelegem cu sufletul această mare iubire”.


(RV – S. Centofanti – A. C. Hrişman)