Iubirea creştină este darnică, nu ca iubirea din telenovele: Papa Francisc, la Sf. Liturghie

RV 09 ian 2014. «Iubirea creştină are întotdeauna trăsături concrete, se face văzută mai mult prin fapte decât prin cuvinte, prin a da mai mult decât prin a primi»: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Iubirea autentică nu cedează la sentimentalisme romantice: ori este altruistă şi atentă, care-şi suflecă mânecile şi merge la cei săraci, care preferă să dea, nu să primească, ori nu are nimic de a face cu iubirea creştină. Papa Francisc este foarte clar asupra chestiunii şi s-a lăsat călăuzit, joi la predica Sfintei Liturghii, de cuvintele primei lecturi biblice din ritul roman, luată din Scrisoarea Întâi a Sf. Apostol Ioan: „Dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită” (1 Ioan 4,11-18). Experienţa credinţei, a remarcat Pontiful, constă tocmai în această „rămânere” reciprocă:
● «Noi în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi: aceasta este viaţa creştină. Nu a rămâne în spiritul lumii, în superficialitate, idolatrie şi vanitate. Nu, ci a rămâne în Domnul. Şi el răspunde prin aceasta: El rămâne în noi. Dar mai întâi, El rămâne în noi. De atâtea ori îl alungăm şi noi nu mai rămânem în El. Şi Duhul Sfânt este cel care rămâne».

După ce a explicat „sufletul” iubirii creştine, Papa Francisc a început să-i descrie „trupul”, formele concrete prin care se exprimă iubirea celui care rămâne în Dumnezeu:
● «Iubirea de care vorbeşte apostolul Ioan nu este iubirea din telenovele! Iubirea creştină are întotdeauna o calitate: este concretă. Iubirea creştină este concretă. Isus însuşi, când vorbeşte de iubire, ne vorbeşte de lucruri concrete: a da de mâncare celor flămânzi, a-i vizita pe cei bolnavi şi alte fapte concrete. Iubirea e concretă. Este concreteţea creştină. Şi când nu există această concreteţe, se poate trăi un creştinism de închipuiri, pentru că nu se înţelege bine unde este centrul mesajului lui Isus. Nu reuşeşte să fie concretă: este o iubire care-şi face iluzii, precum aceste închipuiri pe care le aveau discipolii când, privind la Isus, credeau că văd o nălucă».

„Năluca” este întocmai ceea ce ucenicii – în pagina Evangheliei de joi (Mc 6,45-52) – o întrezăresc plini de spaimă că vine spre ei mergând pe mare. Dar uimirea lor se naşte din împietrirea inimii pentru că – se citeşte în Evanghelie – „nu pricepuseră nimic din minunea înmulţirii pâinilor”. „Dacă tu ai inima împietrită”, a subliniat Papa la predică, „nu poţi să iubeşti şi să crezi că iubirea înseamnă doar să-ţi închipui realitatea. Nu, iubirea este concretă”. Şi are două criterii:
● «Primul criteriu: să iubeşti prin fapte, nu prin cuvinte. Cuvintele sunt luate de vânt. Astăzi le vedem, dar mâine, nu. Al doilea criteriu de concreteţe: în iubire, este mai important să dai decât să primeşti. Cel care iubeşte dă, dăruieşte. Dăruieşte lucruri, îşi dă viaţa, se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu şi celorlalţi. În schimb, cel care nu iubeşte, cel care este egoist, caută întotdeauna să primească, caută întotdeauna să aibă lucruri, să aibă avantaje. Să rămânem cu inima deschisă, nu ca inima discipolilor, care era închisă, care nu pricepeau: să rămânem în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în noi. Să rămânem în iubire!».

Aici, serviciul audio:

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)