Magii de la Răsărit exemplu de armonizare a minţii şi inimii: părintele Perrella, despre Epifania Domnului

(RV – 7 ianuarie 2014) Una dintre expresiile folosite de Papa Francisc la Sfânta Liturghie din solemnitatea „Epifania Domnului” a fost: „Urmărind o lumină ei erau în căutarea Luminii”. Pontiful se referea desigur la experienţa trăită de cei trei magi, în călătoria lor către Betleem, urmărind parcursul stelei vestitoare a Naşterii Mântuitorului.


Colegul nostru Federico Piana i-a solicitat părintelui Salvatore Perrella, mariolog, un comentariu privind sensul spiritual al solemnităţii Epifania Domnului:

P. Perrella: „Epifania este revelarea lui Cristos ca lumină a lumii, ca salvare a tuturor popoarelor”. Epifania aduce în prim plan şi imaginea aşa-numiţilor magi, pe care azi i-am putea considera „căutători de Dumnezeu”. Erau oameni cu o inteligenţă limpede şi cu un profund simţ practic, care aveau capacitatea să armonizeze exigenţele inteligenţei cu cerinţele inimii. În cazul lor, atât mintea cât şi inima se aflau în căutarea lui Dumnezeu. Ei au ajuns să afle chipul lui Dumnezeu urmând simbolul stelei, ce reprezintă atât un semn cosmic cât şi unul dintre cele mai semnificative semne şi simboluri religioase. Epifania este o sărbătoare a luminii, o sărbătoare a identităţii lui Cristos ca Salvator al tuturor popoarelor. Acesta este semnificaţia esenţială a Epifaniei Domnului”.

Întrebat ce reprezintă pentru noi Epifania şi darurile pe care cei trei regi magi le duc Domnului, părintele Perrella a spus:


P. Perrella: „Ar fi necesar să se purifice puţin latura legendară pentru a merge la aspectul spiritual al Epifaniei; probabil nu erau regi, nu erau trei, dar erau cu siguranţă persoane care veneau din Orient şi care îşi dedicau întreaga viaţă căutării adevărului, înţeles ca lumină pentru om, iar acest adevăr l-au aflat în Pruncul din Betleem, printr-o serie de circumstanţe ce alcătuiesc un plan divin.
Textul din Evanghelia zilei, după Sfântul Matei, face trimitere la trei simboluri: aurul – simbol al regalităţii; tămâia, simbol explicativ al divinităţii şi smirna, simbol explicativ al pătimirii, al suferinţei, al morţii.
În sens profetic, magii văd în acest Prunc întregul mister al Mântuitorului: un Mesia divin, un Mesia regal, un Mesia suferind, slujitor al lui Dumnezeu”.


R.V./A.Mărtinaş