Doar neliniştea căutării lui Dumnezeu este dătătoare de pace: Papa Francisc la „Chiesa del Gesù”, biserica mamă a iezuiţilor

(RV - 3 ianuarie 2014) Papa Francisc a celebrat în cursul dimineţii de vineri, 3 ianuarie, Sfânta Liturghie în sărbătoarea Preasfântului Nume al lui Isus, la biserica „Chiesa del Gesù”, din Roma.

Printre intenţiile principale ale celebrării s-a aflat şi dorinţa exprimării gratitudinii pentru înscrierea în Cartea Sfinţilor, pe 17 decembrie, a lui Petru Favre, primul iezuit care a fost sfinţit preot.

La celebrarea euharistică a fost prezent cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor; cardinalul vicar, Agostino Vallini şi mons. Yves Boivineau, episcopul diecezei franceze de Annecy, în care s-a născut Favre, fiind de asemenea prezenţi circa 350 de iezuiţi.


Amintind ceea ce spune Sfântul Paul în Scrisoarea către Filipeni, capitolul 2, versetele 5-7: „Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. El fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului”, Papa Francisc le-a amintit confraţilor iezuiţi:

Papa Francisc: „Noi iezuiţii vrem să fim distinşi cu numele lui Isus, soldat sub stindardul Crucii iar aceasta înseamnă să avem aceleaşi sentimente ca şi Cristos. Înseamnă să gândim asemenea Lui, să iubim asemenea Lui, să vedem asemenea Lui, să păşim la fel ca El. Înseamnă să facem ceea ce a afăcut El, cu aceleaşi sentimente, cu trăirile din inima sa”.


„Inima lui Isus” – a continuat – „este inima unui Dumnezeu care – din iubire, s-a „despuiat”. Fiecare dintre noi, iezuiţii, care-l urmează pe Isus ar trebui să fie dispus să renunţe la sine. Suntem chemaţi la această coborâre, pentru a fi „goliţi” de sine. A fi oameni care nu trăiesc concentraţi asupra propriului „eu” căci centrul Societăţii lui Isus este Biserica sa. Iar Dumnezeu este întotdeauna „Deus semper maior”, Dumnezeu care ne surprinde mereu. Şi, atunci când Dumnezeu care surprinde nu este pus în centru, Societatea (lui Isus) se dezorientează”.



Papa Francisc: „De aceea, a fi iezuit înseamnă să fii o persoană cu gândirea deschisă, neabsolutistă, căci gândeşte întotdeauna privind spre orizontul reprezentat de tot mai marea slavă a lui Dumnezeu, care ne surprinde fără încetare. Şi aceasta este neliniştea abisului nostru. Acea sfântă şi încântătoare nelinişte”.
Papa Francisc a continuat îndemnând la neliniştea căutării lui Dumnezeu: „Dar, ca păcătoşi putem să ne întrebăm dacă inima noastră a păstrat neliniştea căutării sau dacă în schimb s-a atrofiat; dacă inima noastră este mereu în tensiune: o inimă care nu adoarme şi nu se închide în sine, ci care bate în ritmul unui parcurs de urmat împreună cu întreg poporul lui Dumnezeu. Este necesară căutarea lui Dumnezeu pentru a-l afla, şi a-l găsi pentru a-l căuta din nou şi din nou. Doar această nelinişte dă pace inimii unui iezuit, o nelinişte apostolică totodată care să ne facă să vestim neobosit kerygma, să evanghelizăm în mod curajos. Este neliniştea cea care ne pregăteşte să primim darul rodniciei apostolice. Fără nelinişte suntem sterili”.

„Aceasta este neliniştea pe care o avea Petru Favre”, a spus Papa Francisc, citându-l pe Benedict al VI-lea, care definea pe Favre în Discursul către Iezuiţi din 22 aprilie 2006 ca pe „un om modest, sensibil, cu o profundă viaţă interioară şi dotat cu darul strângerii raporturilor de prietenie cu orice fel de persoane”. „Însă, era totodată un om cu un spirit neliniştit a continuat Pontiful, „indecis şi niciodată satisfăcut, dar şi blând şi aş spune totodată ales, cu capacitatea de a lua decizii. Era un om al aspiraţiilor înalte: şi-a asumat speranţele şi le-a recunoscut”.

Papa Francisc şi-a încheiat omilia rămânând asupra descrierii spiritului iezuit:

Papa Francisc: „Noi suntem oameni în tensiune, suntem şi oameni contradictorii şi incoerenţi, păcătoşi, cu toţii. Dar suntem oameni care vor să păşească sub privirea lui Isus. Noi suntem mici, păcătoşi, dar vrem să milităm sub stindardul Crucii în Societatea distinsă cu numele lui Isus. Noi, care suntem egoişti, dorim totuşi să trăim o viaţă plină de mari speranţe. Să reînnoim rugăciunea noastră către Veşnicul Domn al Universului pentru ca, cu ajutorul Preasfintei Sale Mame să putem voi, dori şi trăi sentimentele lui Cristos”.



R.V./A. Mărtinaş