Slujbă cu „Te Deum” la sfârşit de an. Papa Francisc: „Să-i mulţumim şi să-i cerem iertare lui Dumnezeu"

RV 31 dec 2013. Gratitudine faţă de Dumnezeu pentru anul care trece, în ajunul Sfintei Liturghii prin care, la 1 ianuarie 2014, Papa Francisc deschide noul an sub semnul Maicii Domnului, cinstită cu titlul ecumenic de „Născătoare de Dumnezeu”.
La oficiul liturgic de marţi seară, 31 decembrie 2013, rugăciunea Primelor Vespere ale solemnităţii este urmată de expunerea şi adoraţia Preasfântului Sacrament al Euharistiei şi cântarea imnului „Te Deum”. După ritul sacru, vizita Papei Francisc la Ieslea de Crăciun instalată lângă obeliscul din Piaţa Sf. Petru pentru un act de veneraţie faţă de imaginea Pruncului Isus.
Miercuri, 1 ianuarie 2014, începând cu ora 10.00, Papa prezidează Sf. Liturghie în solemnitatea „Sf. Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu”. În prima zi din Anul Nou Biserica Catolică marchează şi Ziua Mondială a Păcii 2014, eveniment căruia Sfântul Părinte i-a dedicat un Mesaj special pe tema „Fraternitatea, fundament şi cale pentru pace”.
Să revenim la slujba cu „Te Deum” din bazilica vaticană, celebrată în seara ultimei zile din 2013. Papa Francisc a subliniat la predică viziunea creştină a timpului şi a istoriei, punând un accent deosebit pe modul în care oraşul Roma a răspuns la darul timpului.
● „Apostolul Ioan defineşte cu precizie timpul de faţă: «Este ceasul de pe urmă» (1 Ioan 2,18). Această afirmaţie, care revine la Sf. Liturghie de pe 31 decembrie, stă să însemne că prin venirea lui Dumnezeu în istorie ne aflăm deja în timpurile «de pe urmă», după care trecerea finală va fi a doua şi ultima venire a lui Cristos. Evident, aici se vorbeşte de calitatea timpului, nu de cantitatea acestuia. Şi nu va mai avea loc o nouă revelaţie, ci manifestarea deplină a ceea ce Isus a revelat deja. În acest sens ne aflăm la «ceasul de pe urmă». Nici un moment al vieţii noastre nu este provizoriu, este definitiv şi orice faptă a noastră este încărcată cu veşnicie. În realitate, răspunsul pe care îl dăm astăzi lui Dumnezeu care ne iubeşte în Isus Cristos marchează viitorul nostru”.
„Viziunea biblică şi creştină a timpului şi a istoriei nu este ciclică, ci liniară: este un drum care merge spre împlinirea sa. Un an care a trecut, aşadar, nu ne conduce la o realitatea care se termină ci la una care se împlineşte, este un nou pas către ţelul care stă înaintea noastră: un ţel de speranţă şi fericire, pentru că îl vom întâlni pe Dumnezeu, raţiunea speranţei noastre şi izvorul bucuriei noastre”.
„În timp ce ajunge la încheiere anul 2013, să depunem, ca într-un coş, zilele, săptămânile şi lunile pe care le-am trăit ca să le oferim Domnului pe toate. Şi să ne întrebăm cu sinceritate: cum am trăit timpul pe care El ni l-a dăruit? L-am folosit mai ales pentru noi înşine, pentru interesele noastre, sau am ştiut să-l folosim şi pentru ceilalţi? Cât timp am rezervat pentru «a sta cu Dumnezeu» în rugăciune, în tăcere, în adoraţie?”.
Potrivit tradiţiei, la slujba cu „Te Deum” de la sfârşitul anului, Papa, în calitate de Episcop al Romei, şi-a îndreptat atenţia spre oraşul Roma:
● „Şi apoi, noi, cetăţeni romani, să ne gândim la oraşul Roma. Ce s-a întâmplat în acest an? Ce se întâmplă în timpul de faţă şi ce se va întâmpla? Cum este calitatea vieţii în acest oraş? Depinde de fiecare dintre noi! Cum este calitatea «vieţii noastre cetăţeneşti»? Am contribuit noi, în partea care ne revine, ca să o facem vivibilă, ordonată, primitoare? De fapt, chipul unui oraş este ca un mozaic ale cărui piese sunt toţi cei care locuiesc în el. Desigur, cine este învestit cu autoritate, are o răspundere mai mare, dar fiecare dintre noi este coresponsabil, în bine şi în rău”.
„Roma este un oraş de o frumuseţe unică. Patrimoniul ei spiritual şi cultural este extraordinar. Şi cu toate acestea, şi la Roma sunt multe persoane marcate de sărăcie materială şi morală, oameni săraci, nefericiţi, suferinzi, care interpelează conştiinţa fiecărui cetăţean. La Roma simţim probabil mai puternic acest contrast dintre mediul maiestuos şi încărcat cu frumuseţi artistice, şi disconfortul social al celui mai încercat. Roma este un oraş plin de turişti, dar şi plin de refugiaţi. Roma este plină de lume care munceşte, dar şi de persoane care nu găsesc de lucru sau depun munci prost plătite şi uneori nedemne; şi toţi au dreptul de a fi trataţi cu aceeaşi atitudine de primire şi echitate, pentru că fiecare este purtător de demnitate umană”.
„Este ultima zi a anului. Ce vom face, cum ne vom comporta în următorul an ca să facem un pic mai bun oraşul nostru? Roma din noul an va avea o faţă mai frumoasă dacă va fi mai bogată în umanitate, ospitalieră, primitoare; dacă toţi vom fi mai atenţi şi generoşi faţă de cei care trec prin greutăţi; dacă vom şti să colaborăm cu spirit constructiv şi solidar pentru binele tuturor. Roma din noul an va fi mai bună dacă nu vor mai fi persoane care privesc „de departe”, în „carte poştală”, care se uită la viaţa ei numai „de la balcon”, fără a se implica în numeroasele probleme umane, probleme ale bărbaţilor şi femeilor care, în cele din urmă şi de la început, dacă o doresc sau nu, sunt fraţii noştri. În această perspectivă, Biserica din Roma – este datoria ei – se simte angajată să-şi aducă propria contribuţie la viaţa şi la viitorul oraşului: să-l însufleţească prin fermentul Evangheliei, ca să fie semn şi instrument al milostivirii lui Dumnezeu”.

În fine, Sfântul Părinte a subliniat că la încheierea unui an revine fiecăruia datoria recunoştinţei. ● „În această seară încheiem Anul Domnului 2013 aducând mulţumire şi cerând iertare. Ambele împreună: să mulţumim şi să cerem iertare. Să-i mulţumim pentru toate darurile pe care Dumnezeu ni le-a oferit şi, mai ales, pentru răbdarea sa şi fidelitatea sa, care se arată în scurgerea vremurilor, dar într-un chip deosebit la plinătatea timpului, când «Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie» (Galateni 4,4). Maica lui Dumnezeu, în numele căreia vom începe mâine o nouă etapă din pelerinajul nostru pământesc, să ne înveţe să-l primim pe Dumnezeu care s-a făcut om, pentru ca fiecare an, fiecare lună şi fiecare zi să fie pline de veşnica lui iubire”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)