"Permite-mi, mulţumesc, scuze", cele trei cuvinte care asigură pacea şi bucuria unei familii: Pontiful, la „Îngerul Domnului”

(RV – 29 decembrie 2013) „Permesso, prego, grazie (permite-mi, mulţumesc, te rog) sunt cele trei cuvinte cheie pentru a trăi în pace într-o familie, a spus Papa Francisc la tradiţionala rugăciune „Îngerul Domnului”, din sărbătoarea „Preasfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif”.

Papa Francisc: „Când într-o familie nu suntem invazivi, când într-o familie nu ne comportăm asemenea unor invadatori, dar cerem permisiunea; când într-o familie nu suntem egoişti şi învăţăm să spunem 'mulţumesc' şi când într-o familie, unul care îşi dă seama că a făcut un lucru urât ştie să ceară scuze, în acea familie există pace şi bucurie. Să spunem cu toţii: permite-mi, mulţumesc, scuze.”

„Azi, Evanghelia ne prezintă Sfânta Familie pe drumul dureros al exilului, în căutarea unui refugiu în Egipt. Iosif, Maria şi Isus experimentează condiţia dramatică de refugiaţi, marcată de teamă, incertitudine şi neplăceri (cfr Mt 2,13-15.19-23)”, a amintit Sfântul Părinte.

Făcând referire la zilele noastre, în care mii de persoane sunt constrânse să se refugieze din cauza războaielor sau a situaţiilor politice, sociale şi economice care le pun viaţa în pericol, Succesorul lui Petru a spus:


Papa Francisc: „Din păcate, în zilele noastre, milioane de familii se pot regăsi în această tristă realitate. Aproape zilnic, aflăm de la televiziune sau din ziare ştiri despre persoane constrânse să fugă din calea foametei, a războiului sau a altor pericole grave, în căutarea siguranţei şi a unei vieţi demne pentru sine şi propriile familii”.


„În ţinuturi îndepărtate, chiar şi atunci când află de lucru, nu întotdeauna refugiaţii şi imigraţii se bucură de o adevărată primire, respect şi apreciere a valorilor ale căror purtători sunt”, a spus Pontiful argentinian, fiu de imigraţi italieni la capătul lumii, un Papă care a respirat în familie realitatea înstrăinării de ţara de origine.


Papa Francisc: „Aşteptările lor legitime se confruntă cu situaţii complexe şi dificultăţi care par uneori de nedepăşit. De aceea, în timp ce ne fixăm privirea asupra Sfintei Familii din Nazaret constrânsă să se refugieze, să ne gândim la drama acelor migranţi şi refugiaţi care sunt victime ale refuzului şi exploatării, care sunt victime ale traficului de persoane şi a muncii cu caracter de sclavie. Dar să ne gândim şi la „exilaţii”, pe care i-aş numi exilaţi ascunşi, acei exilaţi care pot exista în interiorul propriilor familii: de exemplu bătrânii, care sunt trataţi uneori ca prezenţe incomodante. Cred că, de multe ori, un semn care indică mersul unei familii este modul în care sunt trataţi copii şi bătrânii în sânul acesteia”.


„Isus a voit să aparţină unei familii care a experimentat această dificultate pentru ca nimeni să nu se simtă exclus de apropierea plină de iubire a lui Dumnezeu”, a spus Papa, amintind despre fuga în Egipt a Sfintei Familii din cauza ameninţărilor din partea lui Irod.

Privirea asupra Sfintei Familii să se lase atrasă şi de simplicitatea vieţii pe care aceasta o conduce la Nazaret, a spus Episcopul Romei, formulând de asemenea o încurajare:

Papa Francisc: „Dar aş vrea de asemenea să încurajez familiile să devină conştiente de importanţa pe care o au în cadrul Bisericii şi a societăţii. De fapt, vestirea Evangheliei, trece mai ales prin familie – pentru a ajunge în diferitele ambiente ale vieţii cotidiene”.

„Să o invocăm cu însufleţire pe Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Isus şi Maica noastră, şi pe Sfântul Iosif, soţul său. Să le cerem să ne ilumineze, să ne mângâie, să călăuzească pe fiecare familie din lume, pentru ca apoi să se răspândească în diferite ambiente ale vieţii de fiecare zi”, s-a rugat Sfântul Părinte.


R.V./A. Mărtinaş