Să nu-i lăsăm lui Isus pe uşa sufletului un bilet cu „Do not disturb!”
(RV – 23 decembrie 2013) De Crăciun, asemenea Preacuratei, să-i facem loc lui
Isus care vine. Acesta este îndemnul Papei Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată
luni, 23 decembrie, în capela casei „Sfânta Marta” din Vatican.
Papa a subliniat
că Isus vizitează în fiecare zi Biserica sa şi a atras atenţia asupra comportamentului
de închidere din inima noastră. Creştinul, a amintit încă o dată Papa, trebuie să
trăiască mereu într-o aşteptare vigilentă a Domnului.
Colegul nostru Alessandro
Gisotti introduce prin scurte reflecţii trei fragmente din omilia Sfântului Părinte:
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este aproape. Pontiful a subliniat că,
în aceste zile care preced Crăciunul, Biserica – ca şi Preacurata – este în aşteptarea
unei naşteri . Şi Maica Domnului – a observat Papa – „simţea ceea ce simt toate femeile
în momentele premergătoare naşterii”, percepea în corpul şi în sufletul său sosirea
fiului. Şi Fecioara Maria simte în inima sa dorinţa de a vedea chipul Pruncului,
iar noi – ca Biserică – „o însoţim pe Maica Domnului în acest parcurs de aşteptare”
şi aproape că vrem „să grăbim această naştere a lui Isus”.
Domnul vine de două
ori – a explicat Papa Francisc – „venirea pe care o sărbătorim acum şi care se referă
la naşterea sa fizică” şi cea în care va sosi la final, pentru încheierea istoriei”.
Dar, după cum afirmă Sfântul Bernard, există şi o a treia naştere:
Papa
Francisc: „Există o a treia venire a Domnului: cea de fiecare zi. Domnul vizitează
Biserica sa în fiecare zi. Vizitează pe fiecare dintre noi şi sufletul nostru intră
în această asemănare: sufletul nostru se aseamănă Bisericii, se aseamănă Preacuratei.
Părinţii deşertului spun că Maria, Biserica şi sufletul nostru sunt feminine şi ceea
ce se poate spune despre una - în mod analog – se poate spune şi despre cealaltă.
Şi sufletul nostru este în aşteptare, în aşteptarea venirii Domnului; un suflet deschis
care cheamă: Vino, Doamne!”
Şi pe fiecare dintre noi, în aceste zile, a
continuat „Duhul Sfânt ne îndeamnă să spunem rugăciunea: Vino! Vino!” În toate zilele
Adventului, a amintit, „am spus în Prefaţă că noi, Biserica, asemenea Maicii Domnului,
suntem vigilenţi în aşteptare. Şi Vigilenţa, a evidenţiat, „este virtutea pelerinului.
Şi noi toţi suntem pelerini!”
Papa Francisc: „Şi mă întreb: suntem
în aşteptare sau suntem închişi? Suntem vigilenţi sau ne-am oprit într-un fel de hotel,
de loc protejat aflat de-a lungul parcursului şi nu mai dorim să mergem mai departe?
De aceea Biserica ne îndeamnă să ne rugăm spunând acest „Vino!”, să ne deschidem sufletul
într-o vigilentă aşteptare, întrebându-ne ce se întâmplă în noi, dacă ştim să-i facem
loc Domnului sau mai curând petrecerii, cumpărăturilor, zgomotului… Este sufletul
nostru deschis aşa cum este deschisă Sfânta Maică Biserică, sau Maica Domnului? Sau,
dimpotrivă, inima ne este închisă şi am pus la uşă un bilet, foarte educat, care spune:
„Vă rugăm nu deranjaţi”.
„Lumea” – a atras atenţia Papa – „nu se termină
cu noi, noi nu suntem cei mai importanţi din lume: este Domnul, cu Maica Domnului
şi cu Maica Biserică!. Iată de ce, a spus, ne va face bine să repetăm invocaţia”:
„O înţelepciune, o cheie a lui David, o Rege a lumii, vino:
Papa Francis:
„Să repetăm şi azi, de multe ori, Vino! Şi să încercăm ca sufletul nostru să nu fie
un suflet care spune: „Do not disturb!” Nu! Să fie un suflet deschis, mare, pentru
a-l primi pe Domnul în aceste zile şi să începem să auzim ceea mâine ne va spune în
antifonă Biserica: „Aflaţi că azi vine Domnul! Iar mâine veţi vedea slava sa!”