Înainte de toate, sfinţenia vieţii, apoi profesionalitate şi slujire: Papa Francisc către membrii Curiei Romane

(RV – 21 decembrie 2013) Sfinţenia vieţii, profesionalitate şi slujire: acestea sunt cele trei calităţi scoase în evidenţă de Sfântul Părinte sâmbătă, în tradiţionalul discurs adresat membrilor Curiei Romane, primiţi în audienţă în Sala Clementină, cu ocazia tradiţionalei întâlniri de schimb de urări prilejuite de apropierea Crăciunului şi a Anului Nou.


Sfântul Părinte a spus că alături de profesionalitate şi slujire este necesară sfinţenia vieţii, aceasta fiind de fapt „cea mai importantă în ierarhia valorilor” şi baza calităţii muncii şi a slujirii:

Papa Francisc: „Sfinţenie înseamnă viaţă cufundată în Duhul, deschiderea inimii către Dumnezeu, rugăciune constantă, smerenie profundă, caritate fraternă în relaţia cu colegii. Înseamnă şi apostolat, slujire pastorală discretă, fidelă, dusă înainte cu zel, în contact direct cu poporul lui Dumnezeu. Aceste caracteristici sunt indispensabile pentru un preot”.

Papa Francisc l-a salutat în mod deosebit pe mons. Pietro Parolin, care a început de puţin timp misiunea de Secretar de Stat, şi pe toţi membrii Curiei, spunând că „în acest timp în care inimile noastre sunt pătrunse de recunoştinţă faţă de Domnul care ne-a iubit într-atât încât să-l ni-l dăruiască pe Unicul Fiu, este frumos să acordăm spaţiu şi gratitudinii unii faţă de ceilalţi”, a spus Pontiful, adăugând:

Papa Francisc: „Şi eu simt nevoia ca în primul meu Crăciun în calitate de Episcop al Romei să vă spun un viu „mulţumesc” vouă, atât ca comunitate de muncă cât şi fiecăruia personal. Vă mulţumesc pentru slujirea voastră zilnică: pentru grijă, sârguinţă, creativitate: pentru eforturile, nu întotdeauna uşor de făcut, de colaborare în colectivul de muncă, de a se asculta reciproc, de a se confrunta şi de a valorifica diferitele personalităţi şi calităţi în spiritul respectului reciproc”.

Sfântul Părinte a adresat un gând special membrilor Curiei care în această perioadă îşi încheie parcursul de muncă prin ieşirea la pensie, spunându-le:

Papa Francisc: „Ştim bine că, în calitate de preoţi şi episcopi nu se iese niciodată la pensie, dar este justă încheierea serviciului şi pentru a se dedica mai mult rugăciunii şi grijii faţă de suflete, începând cu propriul suflet! Aşadar, un „mulţumesc” special, din inimă, pentru voi, dragi fraţi care lăsaţi Curia, în special vouă care aţi lucrat aici timp de atâţia ani cu atâta devoţiune, în umbră. Acest lucru este cu adevărat demn de admiraţie. Eu admir mult aceşti Monseniori care urmează modelul vechilor funcţionari de curie, persoane exemplare…Dar avem şi azi persoane care lucrează cu competenţă, precizie, abnegaţie, purtând înainte cu grijă datoria lor zilnică”.

În tradiţionalul discurs către membrii Curiei Romane, Sfântul Părinte a subliniat caracteristicile necesare unei astfel de misiuni, pe lângă sfinţenia vieţii, considerată absolut necesară, numind de asemenea profesionalitatea şi slujirea:

Papa Francisc: „Când nu există profesionalitate, se alunecă încetul cu încetul în zona mediocrităţii. Practicile devin raporturi pe baza unor clişee, iar comunicarea ajunge să fie lipsită de ferment de viaţă şi devine incapabilă să genereze orizonturi măreţe. Pe de altă parte, când comportamentul nu este de slujire faţă de Bisericile particulare şi Episcopii lor, atunci structura curială capătă dimensiunile unei greoaie frontiere birocratice, care inspectează şi cercetează şi care nu permite acţiunea Duhului Sfânt şi creşterea poporului lui Dumnezeu”.


R.V./A. Mărtinaş