Pregătire la solemnitatatea Naşterii Domnului: antifonul mare "O, Oriens"

RV 20 dec 2013. Cu cât ne apropiem de misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu, cu atât ne simţim învăluiţi de un nor de lumină. Pregătirea imediată la Solemnitatea Naşterii Domnului ne oferă în liturgia romană de la 21 decembrie antifonul mare "O, Oriens, splendor lucis aeternae et sol justitiae": "O, Luceafăr, tu eşti strălucirea luminii veşnice şi soarele dreptăţii, vino şi luminează pe cei care zac în întuneric şi în umbra morţii".

Profeţia mesianică la care trimite această splendidă invocaţie face parte din cartea profetului Isaia, în care citim: "Poporul care umbla în întuneric a văzut lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul întunecat a strălucit o lumină" (Is 9, 1-2). Cuvântul lui Dumnezeu spus prin gura profetului din vechime ne deschide o fereastră spre un vast orizont de lumină. Bucuria aşteptării nu mai este un sentiment fără conţinut, dar începe să prindă conturul unui chip luminos.

Chiar şi într-o civilizaţie bazată pe curentul electric, continuă să aibă un mare impact adevărul că Dumnezeu este lumină. Cristos este lumina lumii. În orice epocă, omul simte nevoia de lumină, iar una din cele mai grăitoare expresii din limbajul comun este legată de naşterea pe această lume, când se spune despre cineva că "a văzut lumina zilei". Viaţa înseamnă lumină. Prin contrast, realitatea morţii este asociată de cele mai multe ori la imaginea întunericului. Rânduirea zilelor şi a nopţilor marchează cu regularitate ritmul vieţii pe acest pământ.

Dar ziua şi noaptea nu sunt doar fenomene naturale, se pot alterna şi în conştiinţa fiecăruia dintre noi. Suntem cufundaţi în noapte ori de câte ori, din cauza păcatului, ne îndepărtăm de chipul lui Dumnezeu. Iată de ce antifonul major al acestei zile de pregătire ne face să invocăm răsăritul Luceafărului fără de apus asupra celor care, după cum spunea profetul, "locuiesc în ţinutul întunericului". Soarele dreptăţii, suspinat veacuri la rând, a fost confundat de multe ori cu mici licăriri amăgitoare, cu stăpâniri vremelnice şi greşitoare. Omenirea care doreşte cu adevărat să păşească pe drumul desăvârşirii poate să vadă de acum direcţia de urmat şi ţinta pelerinajului său: Cristos Domnul, Lumină din Lumină.

Cu întreaga Biserică, privind la Maria, Fecioara Mamă, ca la poarta luminii, să ne dispunem inimile pentru sărbătoare şi să invocăm răsăritul adevăratului Soare al dreptăţii: "O, Luceafăr, tu eşti strălucirea luminii veşnice şi soarele dreptăţii, vino şi luminează pe cei care zac în întuneric şi în umbra morţii".

„O, Oriens, splendor lucis aeternae, et sol justitiae: veni, et illumina sedentes in tenebris, et in umbra mortis”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)