Papa Francisc: spiritul de umilinţă ne face să fim rodnici, în vreme ce mândria duce
la sterilitate spirituală
(RV – 19 decembrie 2013) „Spiritul de smerenie este necesar pentru a se aduce
rod”, a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi dimineaţă, în capela
Casei Sfânta Marta din Vatican.
Pontiful a
spus că intervenţia lui Dumnezeu învinge sterilitatea vieţii noastre şi o face să
devină rodnică, atrăgând atenţia asupra comportamentului de mândrie, care ne face
să fim neroditori.
Colegul nostru Alessandro Gisotti introduce prin scurte
reflecţii trei fragmente din omilia Sfântului Părinte:
De multe ori, Biblia
ne istoriseşte despre femei sterile cărora Dumnezeu le face însă darul vieţii. Astfel
şi-a început Papa Francisc omilia comentând lecturile zilei, în special Evanghelia
care istoriseşte cum Elisabetei, căreia i se spunea sterilă, i se vesteşte naşterea
unui fiu, pe Ioan. „Din imposibilitatea de a dărui viaţa – a continuat Papa – vine
viaţa”.
Papa Francisc: „Domnul intervine în viaţa acestor femei pentru
a ne spune: 'Eu sunt în măsură să dau viaţa'. Şi în Profeţi există imaginea deşertului,
a pământului sec, incapabil să facă să crească un copac, un fruct, să facă să încolţească
ceva. 'Dar deşertul va deveni asemenea unei păduri – spun Profeţii – va fi mare şi
înflorit'. Dar un deşert poate înflori? Da. Femeia sterilă poate da viaţă? Da. Căci
promisiunea lui Dumnezeu este: Eu pot! Eu pot ca din ariditate, din uscăciunea voastră
să fac să crească viaţa, mântuirea! Eu pot să fac să crească fructe din uscăciune!”
Mântuirea
este tocmai intervenţia lui Dumnezeu care ne face rodnici, dăruindu-ne capacitatea
de a dărui viaţa”, a explicat Sfântul Părinte care a atras însă atenţia că nu ne putem
mântui singuri şi că avem nevoie de intervenţia lui Dumnezeu.
Papa Francisc
a dat exemplul unor erori de înţelegere a intervenţiei lui Dumnezeu, vorbind despre
pelagieni pentru care „totul este har, este intervenţie a lui Dumnezeu ce conduce
la mântuire”. Dar din partea noastră?, a lansat întrebarea Pontiful.
Papa
Francisc: „Noi ce facem? Mai întâi trebuie să ne recunoaştem ariditatea, incapacitatea
de a dărui viaţa. În al doilea rând, trebuie să ne rugăm: 'Doamne, eu vreau să fiu
rodnic, vreau ca viaţa mea să fie dătătoare de viaţă, doresc să am o credinţă rodnică.
Eu vreau să fiu fecund. Vreau ca viaţa mea să fie dătătoare de viaţă, iar credinţa
mea să fie rodnică, să fie dusă mai departe şi să fie izvor pentru alţii'. 'Doamne
eu sunt arid şi fără ajutorul Tău nu pot. Dar Tu, Doamne, poţi. Eu sunt un deşert;
eu nu pot; Tu poţi”.
Aceasta, a adăugat, poate fi tocmai rugăciunea din
aceste zile, de dinaintea Crăciunului. „Să ne gândim” – a observat – „cum cei mândri,
cum cei care cred că pot face totul singuri sunt loviţi”. Papa a făcut referire la
Micol, fiica lui Saul, o femeie despre care Papa a amintit „că nu era sterilă dar
era mândră şi nu înţelegea ce înseamnă să-l laude pe Dumnezeu”, ba dimpotrivă „lua
în râs laudele către Domnul”, şi de aceea a fost pedepsită cu sterilitatea:
Papa
Francisc: „Smerenia este necesară rodniciei. Câte nu sunt persoanele care cred
că sunt juste, precum Micol, şi până la urmă sunt doar vai de ele. Este necesară umilinţa
de a spune Domnului: 'Doamne, sunt steril, sunt un deşert', repetând în aceste zile
frumoasele antifone pe care ni le propune Biserica: 'O, fiul lui David, o Adonai,
o Înţelepciune – azi – o, mlădiţă din rădăcina lui Jesse, o Emanuel, vino şi dăruieşte-ne
viaţa, vino şi salvează-ne, pentru că doar Tu poţi, eu singur nu pot! Şi cu această
umilinţă, umilinţa deşertului, umilinţa sufletului steril, să primim harul, harul
de a înflori, de a da roade şi de a dărui viaţa”.