Sărbătoarea Crăciunului, speranţă şi duioşie în întâlnirea cu Isus: Papa, în interviul
pentru „La Stampa”
(RV – 16 decembrie 2013) „Celebrarea Crăciunului este pentru mine speranţă
şi duioşie”: cu această reflecţie despre sărbătoarea Naşterii Mântuitorului începe
interviul acordat de Papa Francisc jurnalistului italian Andrea Tornielli, de la cotidianul
'La Stampa'”.
Convorbirea
a durat o oră şi jumătate, timp în care Pontiful a înfruntat tema suferinţei copiilor
şi drama foametei din multe regiuni ale lumii, raporturile dintre Biserica catolică
şi alte confesiuni creştine, problematica căsătoriei şi a familiei ce se va afla în
centrul discuţiilor următorului Sinod.
Ne oferă mai multe detalii colegul nostru
Stefano Leszynski, de la serviciul de documentaţie al Radio Vatican:
Este primul
Crăciun care se celebrează sub pontificatul său iar Papa Francisc, cu obişnuita-i
simplitate, explică cum să fie trăit, spunând: „Este întâlnirea cu Isus. Este întâlnirea
cu Dumnezeu şi cu poporul său. Este şi o consolare, un mister de consolare”. „Crăciunul”
– ne explică Pontiful – „ne vorbeşte despre duioşie şi speranţă”. Îndemnul Papei adresat
tuturor creştinilor este „de a nu deveni o Biserică rece, care nu ştie în ce direcţie
să se îndrepte şi se înhamă în ideologii şi comportamente mondene”.
Reluând
criticile împotriva stereotipurilor care intenţionează să banalizeze sărbătoarea Crăciunului,
Episcopul Romei a spus: „Când nu se are capacitatea sau se trăieşte o situaţie umană
care nu-ţi permite să înţelegi această bucurie, sărbătoarea este trăită cu plăcere
mondenă. Dar, între bucuria profundă şi bucuria mondenă există diferenţă”, a spus
Papa Francisc în interviul acordat cotidianului italian „La Stampa”.
Pornind
de la reflecţia asupra sărbătorii Naşterii Mântuitorului, Pontiful s-a oprit asupra
istoricei vizitei a Papei Paul al VI-lea în Ţara Sfântă, exprimându-şi dorinţa de
a merge şi el în acel ţinut pentru a se întâlni cu cel pe care l-a definit „fratele
meu Bartolomeu, patriarhul de Constantinopol”.
Sfântul Părinte a abordat de
asemenea tema suferinţei inocente a copiilor pentru care nu există o explicaţie, nerămânând
decât încredinţarea Domnului, „privirii sale”. Durerea copiilor este de asemenea vizibilă
şi în situaţiile de foame, Sfântul Părinte îndemnând la scuturarea de indiferenţă
şi la evitarea risipei. Busola Papei este doctrina socială a Bisericii, cum a
explicat El însuşi făcând referire la Evangelii Gaudium şi la unele critici care i-au
fost adresat de către anumite medii. În gândurile Papei se află cei săraci şi economia
care nu reuşeşte niciodată să le îmbunătăţească condiţia chiar şi în perioadele de
prosperitate.
Jurnalistului care-l întreabă pe Pontif pe dacă se simte jignit
pentru că a fost numit „marxist”, Papa Francisc a răspuns că nu se simte ofensat,
spunând: „este o ideologie greşită dar am cunoscut mulţi marxişti buni ca persoane
şi de aceea nu mă simt jignit”
Unitatea creştinilor este o prioritate. Azi
– spune Papa Francisc – există „ecumenismul sângelui”, explicând că în multe ţări
creştinii sunt ucişi fără deosebire, unitatea fiind însă un har care trebuie încă
să sosească.
În privinţa acordării sacramentelor celor divorţaţi şi apoi recăsătoriţi,
Papa nu ia poziţie, dar trimite la Consistoriul din luna februarie şi la Sinodul extraordinar
din octombrie 2014, subliniind însă necesitatea de a recurge la prudenţă, nu ca la
„un sentiment paralizant, ci ca la o virtute a celor care guvernează”.
La
întrebarea privind raportul just dintre Biserică şi politică, Papa a vorbit despre
o relaţie care se mişcă în diferite ambiente şi cu diverse îndatoriri, dar care trebuie
să conveargă în sprijinirea poporului. „Politica este nobilă, este una dintre cele
mai înalte forme de caritate” – a spus Papa Francisc citându-l pe Paul al VI-lea –
dar a amintit că „o murdărim atunci când o folosim pentru afaceri”. La finalul interviului,
Papa a făcut de asemenea o reflecţie asupra figurii femeii în Biserică, despre care
a spus că trebuie să fie valorizată, nu „clericalizată”.