Angelus. „Adventul ne deschide din nou orizontul speranţei”. Apelul Papei la pace
şi în favoarea bolnavilor de SIDA
RV 01 dec 2013. Timpul liturgic al Adventului ne deschide din nou
orizontul speranţei: a spus Sfântul Părinte Papa Francisc la rugăciunea mariană
„Angelus Domini”, duminică, în Piaţa Sf. Petru. În ciuda vremii nefavorabile, cu nori
plumburii şi rafale de vânt, zeci de mii de turişti şi pelerini au ţinut să fie prezenţi
la această tradiţională întâlnire de rugăciune în jurul Sfântului Părinte. În prima
duminică din Advent, Papa a îndemnat credincioşii să redescopere frumuseţea de a fi
pe cale către întâlnirea cu Isus şi a invocat darul păcii. Cum pe 1 decembrie se marchează
la iniţiativa ONU şi Ziua Internaţională împotriva SIDA, Pontiful a lansat un puternic
apel pentru ca toţi cei afectaţi de HIV să aibă acces la îngrijirile de care au nevoie.
Papa Francisc ● „Ne exprimăm apropierea noastră faţă de persoanele afectate, mai ales faţă de copii, o apropiere care este foarte concretă datorită dăruirii tăcute a numeroşi misionari şi operatori sanitari. Să ne rugăm pentru toţi, inclusiv pentru medici şi pentru cercetători. Fiecare bolnav, fără excepţie, să aibă acces la îngrijirile de care are nevoie”.
Înainte de apelul lansat în favoarea bolnavilor de SIDA, Sfântul Părinte a subliniat frumuseţea Adventului, timpul liturgic prin care Biserica începe noul an bisericesc şi perioada de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Vă prezentăm pe larg meditaţia intensă a Sfântului Părinte:
Papa Francisc ● „Începem astăzi, prima duminică din Advent, un nou an liturgic, adică un nou drum al Poporului lui Dumnezeu cu Isus Cristos, Păstorul nostru, care ne conduce în istorie spre împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Această zi are, de aceea, o fascinaţie specială, ne face să gustăm sentimentul profund al sensului istoriei. Redescoperim frumuseţea de a fi cu toţii pe cale: Biserica, vocaţia şi misiunea ei, şi omenirea întreagă, popoarele, civilizaţiile, culturile, cu toţii pe cale pe cărările timpului.
Dar pe cale către ce anume? Există un ţel comun? Şi care este acest ţel? Domnul ne răspunde prin profetul Isaia şi spune: «În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălţat peste vârfurile munţilor şi se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale"» (Isaia 2,2-3). Acestea le spune Isaia cu privire la ţelul spre care ne îndreptăm. Este un pelerinaj universal spre un ţel comun, care în Vechiul Testament este Ierusalimul, unde se înalţă templul Domnului, pentru că de acolo, de la Ierusalim, a venit revelaţia chipului lui Dumnezeu şi a Legii sale. Revelaţia şi-a găsit împlinirea în Isus Cristos şi „templul Domnului” a devenit El însuşi, Cuvântul făcut trup: El este călăuza şi totodată ţelul pelerinajului nostru, al întregului Popor al lui Dumnezeu; în lumina sa, şi celelalte popoare pot merge spre Împărăţia dreptăţii, spre Împărăţia păcii. Spune mai departe profetul: «Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri» (2,4). Vreau să repet ceea ce spune profetul, ascultaţi cu atenţie: «Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri». Dar când se va întâmpla aceasta? Ce frumoasă va fi ziua în care armele vor fi demontate pentru a le face unelte de muncă! Ce frumoasă va fi această zi! Aceasta este posibil! Să mizăm pe speranţă, pe speranţa păcii, şi va fi posibil!
Această cale nu se încheie niciodată. După cum în viaţa fiecăruia dintre noi este mereu nevoie să o iei din nou de la capăt, să te ridici, să regăseşti sensul ţelului existenţei, tot la fel pentru marea familie umană: e nevoie să-şi reînnoiască mereu orizontul comun spre care suntem îndreptaţi. Orizontul speranţei! Acesta este orizontul potrivit pentru a face o cale bună. Timpul Adventului, pe care astăzi îl începem din nou, ne restituie orizontul speranţei, o speranţă care nu dezamăgeşte pentru că se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu. O speranţă care nu dezamăgeşte pentru că Domnul nu dezamăgeşte niciodată! El este credincios, el nu dezamăgeşte! Să ne gândim şi să gustăm această frumuseţe!
Modelul acestei atitudini spirituale, al acestui mod de a fi şi de a merge în viaţă, este Fecioara Maria. O simplă fată de la ţară, care poartă în inimă toată speranţa lui Dumnezeu! În sânul ei, speranţa lui Dumnezeu s-a făcut trup, s-a făcut om, s-a făcut istorie: Isus Cristos. Cântarea ei «Magnificat» este cântarea Poporului lui Dumnezeu pe cale, este cântarea tuturor oamenilor care speră în Dumnezeu, în puterea milostivirii sale. Să ne lăsăm călăuziţi de ea, care este mamă, căci mama ştie cum să ne conducă. Să ne lăsăm călăuziţi de ea în acest timp de aşteptare şi de veghere prin fapte!”
Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică:
(rv – A. Dancă)
| All the contents on this site are copyrighted ©. |