Mons. Bruno Forte: „Evangelii Gaudium” sau o Biserică care priveşte la oameni cu privirea îndurătoare a lui Dumnezeu

(RV – 29 noiembrie 2013) A avut mare ecou în lume Exortaţia Apostolică a Papei Francisc „Evangelii Gaudium”, pe tema vestirii Evangheliei în lumea actuală. În legătură cu conţinutul documentului, colegul nostru Sergio Centofanti l-a intervievat pe mons. Bruno Forte, arhiepiscopul de Chieti-Vasto şi secretar special al Sinodului care va avea loc în luna octombrie 2014, cu tema: „Problematicele familiei în contextul evanghelizării”.

Mons. Bruno Forte: „Ne aflăm în faţa unui manifest programatic: unele puncte mi se par de mare importanţă. Primul este reprezentat de motivul de bucurie: Biserica are o comoară, iar acest tezaur este iubirea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o prin Isus Cristos. Iată de ce comunicarea acestei bucurii este actul de iubire cel mai mare care se poate avea faţă de oameni.

Desigur, pentru a face aceasta este necesar să ne apropiem de oameni cu un simţ de mare şi profundă umanitate, acesta fiind de fapt al doilea aspect caracteristic modului de evanghelizare sugerat de Papa Francisc, un pontif care se prezintă ca cineva care-ţi este alături, care te înţelege, te ascultă, care vrea să-şi asume bucuriile şi speranţele, durerile şi angoasele celuilalt: este un stil de care Biserica are nevoie.

Aşadar, o Biserică prietenă a oamenilor, o Biserică care se reînnoieşte pe sine şi care iese din ea însăşi fiind, cum s-ar spune, într-un fel de exod: nu o Biserică autoreferenţială, ci una care se aşează alături de oameni. (…) Papa insistă de asemenea asupra unor teme de caracter social, precum „nu”-ul spus unei economii a excluderii şi inegalităţii, care-i privilegiază pe unii şi-i consideră nefolositori pe alţii, mai ales pe cei slabi, în contextul unei globalizări a indiferenţei; dar şi un „nu” spus idolatriei şi banului, banului care guvernează, care domină şi duce la sclavie în loc să servească…”.

Referitor la „convertirea” papalităţii, despre care Papa Francisc scrie de asemenea în Exortaţie şi la o Biserică cu porţile deschise, inclusiv porţile Sacramentelor, episcopul Bruno Forte face următoarea reflecţie:

Mons. Bruno Forte: „Ecclesia semper reformanda: aşa cum ne aminteşte şi Conciliul. Papa extinde această nevoie de reformă, de convertire pastorală, chiar şi la papalitate, căci – scrie Pontiful – el crede în colegialitate. În ceea ce priveşte o Biserică cu porţile deschise, consider că este vorba despre un splendid primat al îndurării. Biserica trebuie să caute să privească la oameni cu aceiaşi privire de îndurare, de blândeţe şi de iubire cu care priveşte Dumnezeu la oameni. Dar cum să se exprime această privire prin comportamente concrete faţă de persoane care trăiesc situaţii de durere şi de dificultate? Aceasta este întrebarea la care Papa încearcă să răspundă şi prin implicarea colegială a întregii Biserici, a tuturor episcopilor, prin intermediul instrumentului Sinodului, căruia îi acordă o mare importanţă, tocmai graţie acestei vieţi ecleziale”.

R.V. – A. Mărtinaş