Conferinţa operatorilor sanitari. Mons. Zimowski: bolnavii de Alzheimer trebuie
ajutaţi; nu eutanasiei
(RV 20 nov 2013) „Biserica în serviciul persoanei vârstnice şi bolnave:
îngrijirea persoanelor care suferă de patologii neuro-degenerative”
este tema celei de-a 28-a conferinţe internaţionale a Consiliului Pontifical pentru
Operatorii Sanitari care se desfăşoară în aceste zile la Vatican. Momentul central
al întâlnirii va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, când toţi cei 700 de participanţi
din 57 de ţări, medici, cercetători, voluntari şi personalităţi bisericeşti vor fi
primiţi în audienţă de Papa Francisc.
35
de milioane de persoane suferă de Alzheimer în întreaga lume şi în fiecare an se înregistrează
aproape 8 milioane de cazuri noi, această patologie fiind una dintre cele mai răspândite
forme de demenţă, după cum a evidenţiat preşedintele Consiliului Pontifical pentru
Operatorii Sanitari, mons, Zygmunt Zimowski, la conferinţa de presă de pe 19 noiembrie
de la Sala de Presă a Sfântului Scaun. Prelatul catolic a subliniat în acelaşi timp,
aşa cum a reamintit de nenumărate ori şi Papa Francisc, că trebuie să promovăm o societate
în care cele mai fragile persoane trebuie integrate şi respectate:
• „Trebuie
să acţionăm mereu în favoarea vieţii până când cei care sunt consideraţi
«neproductivi» din punct de vedere economic nu vor mai fi marginalizaţi
sau chiar eliminaţi, aşa cum ne arată numărul mare de avorturi şi aparenta răspândire
a eutanasiei”.
Mons. Zimowski a spus că „evanghelizarea bătrâneţii înseamnă
descoperirea posibilităţilor sale interne şi originale”, precum şi a valorilor sale:
•
„Prin solidaritatea între tineri şi bătrâni se înţelege cum Biserica este în
mod efectiv o familie a tuturor generaţiilor în care fiecare trebuie să se simtă acasă
şi în care nu domneşte logica profitului şi a averii, ci aceea a gratuităţii şi a
iubirii. Când viaţa devine fragilă, în anii bătrâneţii, nu îşi pierde valoarea şi
demnitatea!”
„Aşadar”, a continuat prelatul catolic, „în primul rând
trebuie să continuăm să implicăm persoanele în vârstă în viaţa şi în misiunea Bisericii.
Trebuie să promovăm iubirea şi compasiunea pentru bătrân începând cu nucleul familial,
respingând cu putere orice formă de eutanasiere a persoanelor vârstnice”.
Secretarul
Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari, mons. Mupendawatu, a precizat că
pe lângă conferinţa internaţională vor mai avea loc două evenimente importante: reuniunea
Consiliului de conducere a noii Comisii Internaţionale a Instituţiilor Sanitare Catolice
şi o întâlnire dedicată proiectului „Africae Munus”. În cadrul conferinţei va fi prezentat
documentul „Pastorala sanitară şi noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei”.
La
conferinţa de presă a luat cuvântul şi d-na dr. Gabriella Salvini Porro, preşedintele
Federaţiei Alzheimer din Italia, care a spus că este fiica unei bolnave de Alzheimer
care a murit în anii în care această boală era greu de diagnosticat. Ea a denunţat
faptul că nici măcar astăzi bolnavilor de Alzheimer instituţiile publice şi sanitare
nu le acordă atenţia necesară:
• „Există o realitate: sunt puţin
importanţi deoarece nu contează din punct de vedere economic şi nici nu pot să voteze.
Dar sunt bolnavi, sunt persoane care au demnitate, au o istorie”.
Pentru
a contrasta această situaţie d-na dr. Porro a spus că a fost înfiinţată Federaţia
Alzheimer din Italia care acordă asistenţă în diferite modalităţi mai ales familiilor
bolnavilor de Alzheimer prin punerea la dispoziţie a unui număr de telefon gratuit
la care sunt consiliaţi şi formaţi cei care se îngrijesc de persoanele care suferă
de această boală. Rolul familiei în îngrijirea bolnavilor de Alzheimer este esenţială,
după cum a spus şi dr. Grabriele Carbone, unul dintre cei mai buni experţi din Italia
în Alzheimer:
• „Este o boală care poate fi numită «boală familială».
Familia este locul ideal pentru tratarea acestor bolnavi care-şi pierd capacităţile
cognitive şi a căror boală se înrăutăţeşte dacă sunt luaţi din propriul ambient”.
De
aceea, a spus dr. Carbone, familiile bolnavilor de Alzheimer trebuie să fie sprijinite
în mod concret pentru a nu se simţi izolate şi abandonate.