Viaţa pământească se înţelege numai pornind de la viaţa veşnică. Apel la solidaritate
în favoarea populaţiei din Filipine
RV 10 nov 2013.Cu o amplă meditaţie despre Evanghelia
duminicii, din ritul roman sau latin, şi cu un apel la solidaritate materială şi spirituală
faţă de populaţia din Filipine, greu încercată de trecerea taifunului Hayian-Yolanda,
Sfântul Părinte Papa Francisc s-a adresat duminică miilor de credincioşi care, în
ciuda vremii ploioase şi reci, au venit în Piaţa Sf. Petru la rugăciunea mariană „Angelus
Domini”. În saluturile care au urmat Binecuvântării Apostolice, Sfântul Părinte
a amintit de beatificarea Maicii Maria Tereza Bonzel, la Paderborn, în Germania. De
asemenea, Papa a menţionat împlinirea a 75 de ani de la violenţele antisemite din
Germania şi Austria.
● „Evanghelia acestei duminici ni-l prezintă pe Isus
în faţa saduceilor, care negau învierea. Şi îi adresează lui Isus o întrebare chiar
pe această temă ca să-l pună la încercare şi să ia în râs credinţa în
învierea morţilor”.
Saduceii pornesc de la un caz inventat, în care o
femeie a avut şapte soţi, morţi unul după altul, pentru a încheia cu întrebarea finală:
„la înviere, a cui va fi femeia?” (cfr Luca 20, 27-38). Dar Isus, a continuat Papa,
„mereu blând şi răbdător (…) răspunde mai întâi că viaţa de după moarte nu are aceiaşi
parametri ca viaţa pământească. Viaţa veşnică este o altă viaţă, într-o altă dimensiune,
în care, printre altele, nu va mai exista căsătoria, aceasta fiind legată de existenţa
noastră în această lume. Cei înviaţi – ne spune Isus – vor fi asemenea îngerilor şi
vor trăi într-o stare diferită, pe care acum nu o putem percepe şi nici închipui”.
„Dar apoi Isus, pentru a spune astfel, trece la contraatac. Şi o face citând
Sfânta Scriptură, cu o simplitate şi originalitate care ne lasă plini de admiraţie
faţă de Învăţătorul nostru, unicul Învăţător! Isus găseşte dovada învierii în episodul
lui Moise şi a rugului aprins (Exod 3,1-6), acolo unde Dumnezeu se revelează drept
Dumnezeul lui Avram, al lui Isac şi al lui Iacob. ● „Numele lui Dumnezeu este
legat de numele oamenilor şi femeilor faţă de care El se leagă, şi această legătură
este mai tare decât moartea. Şi noi putem spune la fel despre raportul lui Dumnezeu
cu noi, cu fiecare dintre noi: El este Dumnezeul nostru! El este Dumnezeul fiecăruia
dintre noi, ca şi cum El ar avea numele nostru. Îi place să o spună şi acesta este
legământul. Iată de ce Isus afirmă: «Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al
celor vii, căci pentru el toţi sunt vii» (Lc 20, 38)”.
„Aceasta este legătura
decisivă, legământul fundamental, legământul cu Isus: El însuşi este Legământul, El
însuşi este viaţa şi învierea, pentru că prin iubirea sa răstignită a învins moartea.
În Isus Dumnezeu ne dă viaţa veşnică, o dăruieşte tuturor, şi, graţie Lui, toţi au
speranţa unei vieţi mai adevărate decât această viaţă. Viaţa pe care Dumnezeu o pregăteşte
pentru noi nu este o simplă înfrumuseţare a vieţii de faţă: ea depăşeşte închipuirea
noastră, pentru că Dumnezeu ne uimeşte mereu prin iubirea şi milostivirea sa”.
De
altfel, a continuat Sf. Părinte la meditaţia despre Evanghelia duminicii, „ceea ce
se va întâmpla este exact contrariul a ceea ce aşteptau saduceii”. Altfel spus, nu
trebuie să ne imaginăm viaţa de dincolo pornind de la viaţa de pe pământ, ci invers:
viaţa de acum trebuie înţeleasă pornind de la viaţa veşnică. Din nou, Papa Francisc: ●
„Nu viaţa aceasta este punctul de referinţă pentru veşnicie, pentru cealaltă
viaţă, cea care ne aşteaptă, ci veşnicia, viaţa aceea,
este cea care luminează şi dă speranţă vieţii pământeşti a fiecăruia dintre noi! Dacă
privim numai cu ochi omeneşti, suntem înclinaţi să spunem că drumul omului merge de
la viaţă spre moarte. Aceasta se vede, dar numai dacă privim cu ochi omeneşti. Isus
răstoarnă această perspectivă şi spune că pelerinajul nostru merge de la moarte la
viaţă, la viaţa cea deplină! Noi suntem pe cale, în pelerinaj
spre viaţa deplină şi viaţa deplină este cea care luminează drumul nostru. Aşadar,
moartea se află în urma noastră, la spate, nu înaintea noastră! Înaintea noastră se
află Dumnezeul celor vii, Dumnezeul legământului, Dumnezeu care poartă numele meu,
numele nostru (…) [Înaintea noastră] se află înfrângerea definitivă a păcatului şi
a morţii, începutul unui nou timp de bucurie şi lumină fără de sfârşit. Dar încă de
pe acest pământ, în rugăciune, în Sacramente, în fraternitate, noi ne întâlnim cu
Isus şi iubirea sa, şi în acest fel putem pregusta ceva din viaţa înviată. Experienţa
pe care o facem despre iubirea şi fidelitatea sa aprinde ca un fel de foc în inima
noastră şi măreşte credinţa noastră în înviere. Într-adevăr, dacă Dumnezeu este fidel
şi iubeşte, nu poate să fie astfel pentru un anumit timp: fidelitatea este veşnică,
nu se poate schimba. Iubirea lui Dumnezeu este veşnică, nu se poate schimba. Nu este
pentru o bucată de vreme: este pentru totdeauna, pentru ca noi să mergem înainte!
El este fidel pentru totdeauna şi ne aşteaptă pe fiecare dintre noi, ne însoţeşte
pe fiecare dintre noi cu fidelitatea sa veşnică”.
După rugăciunea „Angelus”,
Sfântul Părinte Papa Francisc a lansat un puternic apel la solidaritate în favoarea
populaţiei din Filipine, doborâtă de taifunul Hayian-Yolanda, cel mai violent din
cele care s-au abătut în ultimele decenii asupra statului insular asiatic. Cel puţin
10 mii de persoane şi-au pierdut viaţa numai pe insula Leyte şi alţi 300 de oameni
au pierit pe insula Samar. ● „Doresc să dau asigurarea apropierii mele faţă
de populaţiile din Filipine şi din această regiune, afectate de un taifun înfricoşător.
Din nefericire, victimele sunt foarte multe şi pagubele, enorme. Să ne rugăm o clipă
în tăcere, la Fecioara Maria, pentru fraţii şi surorile noastre, şi să încercăm să
le trimitem şi ajutorul nostru concret. Să ne rugăm în tăcere! (Ave Maria…)”
Papa
Francisc a subliniat la rugăciunea „Angelus” şi împlinirea a 75 de ani de la aşa numita
„Noapte de cristal”. „Violenţele nopţii de 9 spre 10 noiembrie 1938 împotriva evreilor,
a sinagogilor, locuinţelor, magazinelor au marcat un pas trist spre tragedia Holocaustului.
Să reînnoim apropierea şi solidaritatea noastră faţă de poporul evreu, fraţii noştri
mai mari. Şi să-l rugăm pe Dumnezeu pentru ca memoria trecutului, memoria păcatelor
trecute, să ne ajute să fim întotdeauna vigilenţi în faţa oricărei forme de ură şi
intoleranţă”.
În fine, Papa a amintit şi beatificarea, duminică,
la Paderborn, în Germania, a Maicii Maria Tereza Bonzel, fondatoare
a congregaţiei „Surorile Sărace Franciscane ale Adoraţiei Perpetue”. „Euharistia”,
a spus Papa, „era izvorul din care lua energia spirituală pentru a se dărui cu neobosită
caritate celor mai slabi. Să-l lăudăm pe Domnul pentru mărturia ei!”.
Primiţi
acum şi Binecuvântarea apostolică invocată de Sfântul Părinte Papa Francisc, duminică,
la rugăciunea „Angelus”, în Piaţa Sf. Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media
la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.