Biserica este pentru toţi, începând cu cei mai marginalizaţi: Papa Francisc, la Sfânta
Liturghie de marţi
(RV – 5 noiembrie 2013)Lecturile zilei, a spus Papa Francisc începându-şi
omilia, „ne arată cartea de identitate a creştinului”, subliniind că „înainte de toate,
esenţa creştină este o chemare: devenim creştini doar dacă suntem chemaţi”.
Este
vorba de o chemare gratuită la participare, ce vine de la Dumnezeu, a explicat Papa.
Pentru a participa la această sărbătoare „nu se poate plăti; sau eşti sau nu eşti
invitat”. „Dacă în conştiinţa noastră nu avem certitudinea de a fi invitaţi, atunci
nu am înţeles ce înseamnă să fii creştin” , a mai spus Pontiful.
Papa
Francisc: „Un creştin este cineva invitat. Invitat la ce? La un magazin? Invitat
la o plimbare? Domnul vrea să ne spună ceva mai mult, şi anume: „Tu eşti invitat la
o sărbătoare!” Creştinul este cel invitat la o sărbătoare, la bucurie, la bucuria
de a fi mântuit, la bucuria de a participa la viaţă cu Isus. Aceasta este bucuria!
Tu eşti invitat la sărbătoare! Se înţelege, o sărbătoare este o reuniune de persoane
care vorbesc, râd, sărbătoresc, sunt fericite. Este o reuniune de persoane, căci sărbătoarea
nu se face fiind de unul singur, ar fi un pic cam plictisitor. Da, poţi deschide o
sticlă de vin, dar aceasta nu are semnificaţia unei sărbători, căci sărbătoarea se
face împreună cu alţii, în familie, cu prietenii, cu cei invitaţi. Tot astfel, pentru
a fi creştini este necesară o apartenenţă, este necesar să se aparţină să se aparţină
acestui Trup alcătuit din persoanele invitate la sărbătoare: aceasta este semnificaţia
apartenenţei creştine”.
Făcând trimitere la Scrisoarea către Romani, Sfântul
Părinte a evidenţiat că sărbătoarea creştină este o sărbătoare a unităţii, la care
sunt invitaţi cu toţii, „buni şi răi”, primii chemaţi fiind marginalizaţii:
Papa
Francisc: „Biserica nu este Biserică doar pentru persoane bune, ci la această
sărbătoare suntem invitaţi noi toţi, păcătoşii, la a da viaţă acestei comunităţi în
care darurile sunt diferite…unul are darul profeţiei, altul al slujirii, un altul
al transmiterii învăţăturii (…) dar toţi au o calitate, o virtute, iar sărbătoarea
se face purtând propriul dar şi împărţindu-l cu toţi ceilalţi. Nu se poate înţelege
esenţa creştină fără această participare a nouă tuturor. Iar această participare înseamnă
să se depăşească primul salon micuţ, unde stau de vorbă doar cu doi trei pe care-i
cunosc. Şi cu ceilalţi ce se întâmplă. Acest tip de selecţie nu se poate face în Biserică,
ci trebuie să decizi dacă intri sau rămâi afară. Însă, nu poţi face o selecţie: Biserica
este pentru toţi, începând cu cei pe care i-am amintit, cu cei mai marginalizaţi.
Biserica este a tuturor!”
Este o „Biserică a invitaţilor”, a adăugat. A fi
invitaţi înseamnă să se participe la sărbătoare, în comuniune cu toţii. Dar, a observat,
în parabola istorisită de Isus, citim că invitaţii, pe rând, încep să găsească scuze
pentru a nu merge la sărbătoare. Nu acceptă invitaţia. Spun „da”, dar se comportă
ca şi cum ar spune de fapt „nu”.
Papa Francisc:„Însă Domnul
continuă să fie generos. Domnul le deschide porţile tuturor şi-i înţelege pe cei care
spun: „Nu, Domne, nu vreau să vin la tine!” Îi înţelege şi-i aşteaptă, pentru că este
îndurător. Dar Domnului nu-i place acel tip de persoană care spune „da” şi face contrariul,
care se preface că-i mulţumeşte pentru atâtea lucruri frumoase, dar care – în realitate
– merge pe propria stradă; care are bune maniere, dar face după propria voinţă, nu
după cea a Domnului: aceia care găsesc întotdeauna scuze care nu cunosc bucuria, care
refuză bucuria apartenenţei. Să-i cerem Domnului acest har: să înţelegem bine cât
este de frumos să fii invitat la sărbătoare, cât este de frumos să fii împreună cu
ceilalţi, să împărtăşeşti cu ceilalţi propriile calităţi, cât este de frumos să stai
împreună cu Domnul şi cât este de urât să te joci între a spune „da” şi „nu”, mulţumindu-te
doar să fii trecut pe lista creştinilor”.