Binele slujirii lui Dumnezeu supravieţuieşte morţii: Papa Francisc, la pomenirea cardinalilor şi episcopilor decedaţi în ultimele luni

(RV – 4 noiembrie 2013) „Oameni dăruiţi vocaţiei lor”, al cărui bine făcut în slujba Bisericii „este un bun păstrat” în mâinile lui Dumnezeu. #Netia_In#http://www.archivioradiovaticana.va/storico/ROM/2013/11/files/audio/ra/00398178.RM#Netia_Fn#


Cu aceste cuvinte i-a descris Pontiful pe cardinalii şi episcopii din toată lumea, pomeniţi în bazilica Sfântul Petru, luni, la Sfânta Liturghie celebrată la ora 11.30. Papa Francisc a dorit să amintească că speranţa unui creştin are motive cu mult mai profunde decât limitele impuse de moarte.


Colegul nostru, Alessandro De Carolis, introduce câteva fragmente din predica Pontifului:


Speranţa creştină este de neînvins pentru că, aşa cum spunea Sfântul Paul „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru”. (Rom 8,36)


„Apostolul prezintă iubirea lui Dumnezeu ca motivul cel mai profund, de neînvins, al încrederii şi speranţei creştine”, explică Pontiful. „El enumeră forţele contrarie şi misterioase care pot ameninţa calea credinţei. Dar afirmă imediat cu certitudine că, chiar şi în cazul în care întreaga noastră existenţă ar fi înconjurată de ameninţări, nimic nu ne va putea vreodată separa de iubirea pe care Cristos însuşi a meritat-o pentru noi, dăruindu-se total”.

Papa Francisc: „Chiar şi puterile diabolice, ostile omului, se opresc neputincioase în faţa uniunii intime de iubire între Isus cine-l primeşte cu credinţă. Această realitate a iubirii fidele, pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi, ne ajută să înfruntăm cu seninătate şi tărie parcursul de fiecare zi, care uneori este rapid în vreme ce alte ori este lent şi obositor. Doar păcatul omului poate întrerupe această legătură; dar şi în acest caz Dumnezeu îl va căuta mereu, se va reîntâlni cu el pentru a restabili cu el o uniune care va dura şi după moarte; ba mai mult, o uniune care – în întâlnirea finală cu Tatăl – va atinge culmea”.


Desigur, recunoaşte Papa Francisc, un dubiu se poate insinua când o persoană dragă – pe care am cunoscut-o bine – moare: „Ce se va alege de tot ce-a făcut în viaţă, de munca sa, de slujirea sa în Biserică?”. Răspunsul – a adăugat – vine de la Cartea Înţelepciunii, citată în Prima Lectură: ei toţi sunt în mâinile lui Dumnezeu”, acolo unde „mâna este simbol de primire şi de protecţie”, simbolul unui „raport personal de respect şi fidelitate”.


Papa Francisc: „Aceşti păstori zeloşi care şi-au dedicat viaţa în slujba lui Dumnezeu şi a fraţilor, sunt în mâinile lui Dumnezeu. Tot ceea ce au împlinit este păstrat şi nu va fi distrus de moarte. Sunt în mâinile Domnului zilele lor ţesute din bucurii şi suferinţe, din speranţe şi eforturi, din fidelitate faţă de Evanghelie şi din pasiune pentru mântuirea spirituală şi materială a turmei încredinţate lor”.

Aceştia au fost cardinalii şi episcopii decedaţi în cursul ultimelor luni, „oameni dedicaţi vocaţiei şi slujirii Bisericii”, care „au iubit-o cum se iubeşte o mireasă”. Pe Dumnezeu îl interesează această caritate şi dăruire, nu limitele umane împotriva cărora trebuie să se lupte pentru a da mărturie despre acestea:


Papa Francisc: „Şi păcatele, păcatele noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu; acele mâini sunt îndurătoare şi purtătoare ale rănilor iubirii. Nu întâmplător Isus a voit să păstreze rănile mâinilor sale, pentru a ne face să-i simţim îndurarea. Şi aceasta este forţa şi speranţa noastră. Această realitate, plină de speranţă, este perspectiva învierii finale, a vieţii eterne, căreia sunt destinaţi cei drepţi, cei care „acceptă” Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt deschişi Duhului.


În cadrul celebrării, Papa Francisc a dedicat o ultimă rugăciune, spontană, celor care nu au traversat încă poarta dinaintea întâlnirii cu Dumnezeu:


„Să ne rugăm şi pentru noi, pentru ca Domnul să ne pregătească pentru o astfel de întâlnire. Nu ştim când, dar întâlnirea va avea loc cu siguranţă”.




r.v./a.m.