Împărtăşirea sfinţilor, unul din adevărurile cele mai mângâietoare ale credinţei noastre:
audienţa generală
(RV – 30 octombrie 2013) La cateheza audienţei generale de miercuri, Papa Francisc
şi-a continuat reflecţiile asupra Simbolului Apostolilor, oprindu-se asupra „împărtăşirea
sfinţilor”. Făcând trimitere la Catehismul Bisericii Catolice, Pontiful a amintit
că prin expresia „împărtăşirea sfinţilor” se înţeleg două realităţi: „împărtăşirea
cu cele sfinte, sancta” şi „comuniunea între persoane sfinte, sancti”.
Episcopul
Romei s-a oprit asupra celei de-a doua semnificaţii, spunând că „este unul din adevărurile
cele mai mângâietoare ale credinţei noastre, amintindu-ne că nu suntem singuri şi
că există o comuniune de viaţă între toţi cei care aparţin lui Cristos. O împărtăşire
care ia naştere din credinţă; de fapt, termenul „sfinţi” se referă la cei care cred
în Domnul Isus şi sunt uniţi cu Cristos, în Biserică, prin Botez. De aceea, primii
creştini erau numiţi şi 'sfinţi'” (cfr. Fap 9,13.32.4, Rom 8,27 1 Cor 6,1).
Biserica,
comuniune cu Dumnezeu
Plecând de la Evanghelia după Sfântul Ioan, Papa
Francisc a explicat că legătura dintre Isus şi Dumnezeu Tatăl reprezintă originea
legăturii dintre noi creştinii:
Papa Francisc:„Evanghelia după
Sfântul Ioan atestă că, înainte de Pătimire, Isus l-a rugat pe Tatăl pentru realizarea
comuniunii dintre discipoli, cu aceste cuvinte: „Ca toţi să fie una, după cum tu,
Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă
că tu m-ai trimis” (In 17, 21). Biserica, în adevărul său cel mai profund, este împărtăşire
cu Dumnezeu, familiaritate cu Dumnezeu, comuniune de iubire cu Cristos şi cu Tatăl
în Duhul Sfânt, care se prelungeşte într-o comuniune fraternă. Această legătură dintre
Isus şi Tatăl este „originea” legăturii dintre noi creştinii: dacă suntem profund
integraţi în această „matrice”, în această vatră înflăcărată de iubirea reprezentată
de Trinitate, atunci putem deveni într-adevăr un singur suflet între noi, pentru că
iubirea lui Dumnezeu arde egoismele, prejudecăţile şi diviziunile noastre interioare
şi exterioare. Iubirea lui Dumnezeu arde şi păcatele noastre”.
Succesorul
lui Petru a explicat şi un aspect al „împărtăşirii sfinţilor” spunând că, dacă există
această înrădăcinare în izvorul Iubirii, care este Dumnezeu, atunci se constată şi
transferul de iubire în sens invers: de la fraţi la Dumnezeu, experienţa comuniunii
fraterne conducându-ne la Dumnezeu”.
Experienţa comuniunii fraterne
conduce la Dumnezeu
Papa Francisc: „A fi uniţi între noi ne
conduce la a fi uniţi cu Dumnezeu, la această legătură cu Dumnezeu care este Tatăl
nostru. Credinţa noastră are nevoie de sprijinul celorlalţi, mai ales în momentele
dificile. Şi dacă suntem uniţi, credinţa ne este puternică. Cât este de frumos să
ne susţinem unii pe alţii în minunata aventură a credinţei! Spun aceasta pentru că
tendinţa de a ne închide în sfera privată a influenţat şi ambientul religios, încât
de multe ori devine dificilă cererea ajutorului spiritual celor care împărtăşesc cu
noi experienţa creştină. Câţi dintre noi nu au experimentat nesiguranţe, rătăciri
şi chiar dubii în parcursul de credinţă. Toţi! Toţi am experimentat aceasta: şi eu.
Toţi. Face parte din parcursul de credinţă, face parte din viaţa noastră. Însă, în
aceste momente dificile trebuie să ne încredinţăm ajutorului lui Dumnezeu, prin intermediul
rugăciunii filiale şi, în acelaşi timp, este important să se găsească curajul şi umilinţa
deschiderii faţă de ceilalţi pentru a cere sprijin, pentru a cere o mână de ajutor,
spunând: Sprijină-mă. Dă-mi o mână de ajutor în această problemă. De câte ori n-am
făcut acest lucru? De câte ori n-am făcut aceasta, reuşind apoi să ieşim dintr-o problemă
şi să-l întâlnim pe Dumnezeu încă o dată? ”
“Împărtăşirea sfinţilor înseamnă
că suntem cu toţii o mare familie în care toţi componenţii se ajută şi se susţin între
ei”, a spus Papa Francisc, îndemnându-ne să ne întrebăm dacă „ştim să împărtăşim cu
ceilalţi – în special cu cei care fac parte din parohia, asociaţia, mişcarea sau grupul
nostru, experienţele din itinerariul nostru de credinţă, căutând ajutorul fratern
al rugăciunii şi mângâierii spirituale. Dar, pe de altă parte suntem disponibili la
rândul nostru să-i ascultăm şi ajutăm pe cei care ni se adresează nouă?
Sfântul
Părinte a dorit să sublinieze şi un alt aspect important al „împărtăşirii sfinţilor”,
faptul că această realitate nu se limitează la viaţa pământească, şi că merge dincolo
de moarte, se prelungeşte în viaţa de apoi, durează pentru totdeauna.
Împărtăşirea
sfinţilor continuă dincolo de moarte
Papa Francisc: „Există
o legătură profundă şi indisolubilă între cei care sunt încă pelerini în această lume,
între noi şi cei şi cei care au trecut pragul moţii pentru a intra în eternitate.
Toţi cei botezaţi de aici de pe pământ, sufletele din Purgator şi toţi fericiţii
care sunt deja în Paradis formează o singură, mare Familie. Această comuniune dintre
pământ şi cer se realizează în special prin rugăciunea de mijlocire.”
“Un
creştin trebuie să fie vesel”, a spus Sfântul Părinte în încheierea catehezei, „să
trăiască bucuria de a avea atâţia fraţi botezaţi alături pe cale, împreună cu ajutorul
atâtor fraţi şi surori care parcurg drumul spre Cer, dar şi cu ajutorul fraţilor şi
surorilor care sunt în Cer şi se roagă pentru noi. Înainte pe această cale, cu bucurie!”