Anul Fericitului Ieremia Valahul: manifestări solemne la sanctuarul din Oneşti în cinstea călugărului român călăuzit de harul divin

(RV – 20 iulie 2013) Se încheie miercuri, 30 octombrie, la Oneşti, în dieceza romano-catolică de Iaşi, manifestările religioase ale „Anului Ieremian”, organizate de Custodia Ordinului Franciscan Capucin din România pentru a sărbători 30 de ani de la beatificarea Fericitului Ieremia Valahul (1556-1625) şi 5 ani de la strămutarea în patrie a rămăşiţelor sale pământeşti.

Aici, serviciul audio integral:

Prin Sfânta Liturghie celebrată duminica trecută în sanctuarul din Oneşti de episcopul Petru Gherghel, al diecezei romano-catolice, a început un triduum special de rugăciuni şi predici care ilustrează actualitatea Fericitului Ieremia în Anul Credinţei. Marţi, 29 octombrie, are loc în sanctuar o Veghe de rugăciune pe tema credinţei şi a familiei. Miercuri, 30 octombrie, ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie solemnă prezidată de episcopul auxiliar Aurel Percă în biserica superioară. În aceeaşi seară, Sf. Liturghie de mulţumire în cripta sanctuarului, prezidată de pr. Leon Budău, custodele Părinţilor Franciscani Capucini din România. Participă la ritul sacru şi pr. Leonardo Franzese, provincialul Fraţilor Capucini din Napoli, unde Fericitul Ieremia a ajuns în secolul al XVI-lea, şi mons. Sebastiano Bonavolontà, din dieceza de Nola (Italia).

Redacţia Română Radio Vatican l-a contactat pe pr. Leon Budău, care ne descrie atmosfera religioasă din aceste zile de la Oneşti, şi pe pr. Ubaldo Olivieri, italian prin naştere dar român prin adopţie, care ne oferă o lectură actualizată a mesajului pe care îl transmite pentru noi Fericitul Ieremia, român prin naştere dar italian prin adopţie.

Cine a fost, sau ma bine zis, cine este Fericitul Ieremia Valahul? Ion, fiul lui Stoica şi al Margaretei, s-a născut la 29 iunie 1556 în Moldova. Intrând în Ordinul Franciscanilor a primit numele de Ieremia, însoţit de apelativul “da Valachia” (Valahul), care indica locul natal.
Ieremia - aflăm de pe pagina specială a site-ului ercis.ro - a primit prima educaţie religioasă de la mama sa care ştia să povestească cu mult farmec viaţa lui Isus, despre sfânta Fecioară, pentru care avea o evlavie deosebită şi pe care încerca să o transmită şi copiilor ei. Din conversaţiile pe care le avea cu mama, Ion a aflat despre viaţa monahilor şi despre regula lor, care le cerea să trăiască o viaţă aspră de pocăinţă şi rugăciune; tot de la ea a aflat că există o ţară minunată unde trăiesc creştini buni şi călugări sfinţi; acolo s-a hotărât să ajungă şi el. În jurul vârstei de 18 ani, a lăsat satul natal, având convingerea că nu i se va întâmpla nimic rău, pentru că această hotărâre a lui era un act de ascultare faţă de acela care îl chema departe pentru a-şi mântui sufletul. Trecând prin multe încercări şi ispite, după aproape doi ani, a ajuns în sfârşit la ţinta dorită, în Italia; aici alte încercări trebuia să depăşească, dar îngerul Domnului îl călăuzea mereu cu harul divin. Într-o zi, pe când era deja hotărât să se întoarcă în satul natal, un bătrân i-a ieşit în cale şi cu multă delicateţe l-a convins să nu părăsească Italia, iar la sugestia acestuia s-a hotărât să plece la Napoli. În toate aceste încercări şi peripeţii prin care a trecut, el găsea puterea necesară în faţa preasfântului sacrament unde se oprea deseori. De la Isus euharisticul a avut inspiraţia de a cere să fie primit în Ordinul Franciscan şi a obţinut harul necesar de a persevera până la sfârşitul vieţi.
Călugăr fiind, în momente de ispită şi descurajare alerga în grabă în faţa altarului pentru a-i cere lui Isus putere şi curaj să poată merge înainte, în idealul pe care şi l-a propus, de a deveni un frate sfânt. Capela infirmeriei era locul unde putea fi găsit, zi şi noapte. În momentele de răgaz de care dispunea, îngenuncheat în faţa preasfântului sacrament, devenea purtătorul de cuvânt pentru toţi cei care se încredinţau rugăciunilor sale. Deşi era fără multă carte, poseda o înţelepciune superioară multor teologi, pentru că era obţinută direct de la Isus. Rugăciunea sa era ascultată de Dumnezeu şi prin puterea ei de multe ori săvârşea minuni. Ieremia Valahul moare în faima de sfintenie pe 5 martie 1625.

A fost declarat fericit la 30 octombrie 1983 de către papa Ioan Paul al II-lea”.

În unele reprezentări iconografice, Fericitul Ieremia Valahul apare în extaz în faţa imaginii Preacuratei, istorisindu-se că „în capela în care se afla în rugăciune, a apărut Sfânta Fecioară, purtându-şi Fiul în braţe, şi care se revela umilului frate în toata splendoarea si frumuseţea ei. Era învesmântata într-o mantie albă, presărată cu stele strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele; cu toate acestea ele nu-l orbeau pe evlaviosul nostru frate care în genunchi, cu braţele deschise, învăluit de atâta lumină, începu să o privească cu deosebită veneraţie. Apoi cu o firească simplitate, îi spuse Sfintei Fecioare: „Stăpâna mea şi Maica lui Dumnezeu, Marie, tu eşti regină si nu porţi coroana pe cap? Maria, zâmbind si strângându-şi cu dragoste copilul la piept, răspunse: Frate Ieremia, coroana mea este fiul meu pe care-l port în braţe”. (reperele biografice prezentate au ca sursă pagina web a Episcopiei de Iaşi, ercis.ro.)