Iertare pentru răul făcut unii altora, şi bucurie pentru dorinţa unităţii: în audienţă la Papa, delegaţia Federaţiei Luterane Mondiale şi a Comisiei catolico-luterane

RV 21 oct 2013. „Să ne lăsăm luaţi de mână de Domnul Isus Cristos”: a fost îndemnul Papei Francisc adresat delegaţiei Federaţiei Luterane Mondiale şi reprezentanţilor Comisiei catolico-luterane pentru unitate, primiţi luni în audienţă.

Sfântul Părinte a salutat numeroşii paşi din ultimele decenii în domeniul relaţiilor dintre luterani şi catolici, „şi nu doar prin dialogul teologic dar şi prin colaborarea fraternă în multiple domenii pastorale, mai ales în angajarea de a înainta în ecumenismul spiritual”. „În măsura în care ne apropiem cu suflet smerit de Domnul Nostru Isus Cristos”, a spus Pontiful, „suntem siguri că ne apropiem şi între noi, şi în măsura în care vom invoca de la Domnul darul unităţii, suntem siguri că El ne va lua de mână şi El va fi călăuza noastră. Trebuie să ne lăsăm luaţi de mână de Domnul Isus Cristos”.

Sfântul Părinte a salutat, printre altele documentul Comisiei catolico-luterane pentru unitate intitulat „De la conflict la comuniune. Interpretarea luterano-catolică a Reformei în 2017”. Documentul a fost publicat în vederea comemorării a 500 de ani de la Reforma protestantă. „Mi se pare cu adevărat important pentru toţi”, a remarcat Pontiful, „efortul de a sta faţă în faţă în dialog despre realitatea istorică a Reformei, consecinţele ei şi răspunsurile care au fost date acesteia”.
● „Catolicii şi luteranii pot cere iertare pentru răul făcut unii altora şi pentru greşelile comise înaintea lui Dumnezeu şi, totodată, se pot bucura pentru nostalgia unităţii pe care Domnul a retrezit-o în inimile noastre, şi care ne face să privim înainte cu ochii speranţei”.

Desigur, greutăţile nu lipsesc, a recunoscut Papa Francisc care a preluat cuvintele lui Benedict al XVI-lea potrivit căruia „unitatea nu este în primul rând rodul eforturilor noastre, ci al lucrării Duhului Sfânt, faţă de care e necesar să ne deschidem inimile cu încredere, ca să ne conducă pe căile reconcilierii şi comuniunii”. Pe de altă parte, după cum observa Fericitul Ioan Paul al II-lea, „cum putem vesti Evanghelia împăcării fără a ne angaja în acelaşi timp să lucrăm pentru împăcarea dintre creştini?” (Scrisoarea Enciclică „Ut unum sint”, 98).
● „Rugăciunea fidelă şi stăruitoare în comunităţile noastre să sprijine dialogul teologic, reînnoirea vieţii şi convertirea inimilor, pentru ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, Unul şi Întreit, să mergem spre împlinirea dorinţei Fiului, Isus Cristos, ca toţi să fie una”.

(rv – A. Dancă)