Fericitul Ştefan Sándor sau mărturia fidelităţii până la capăt

(RV – 19 octombrie 2013) A fost beatificat sâmbătă, în Ungaria, la Budapesta, laicul consacrat salezian Ştefan Sándor (1914-1953) martir, condamnat la moarte de regimul totalitar comunist şi ucis prin spânzurare pe 8 iunie 1953, la vârsta de 39 de ani.

Sfânta Liturghie de Beatificare a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.


Iată un medalion al Fericitului Ştefan Sándor în prezentarea prefectului departamentului vatican pentru cauzele sfinţilor, într-un interviu acordat postului nostru de Radio.

Card.Angelo Amato: „Fericitul Stefano Sàndor s-a năsut la Szolnok, în Ungaria, pe 26 octombrie 1914, într-o familie cu o profundă trăire creştină. Şi-a trăit viaţa într-o perioadă dificilă pentru ţara sa, chinuită de războaie şi răsturnări politice şi sociale. De copil frecventa în mod asiduu parohia, susţinută de Fraţii Minori Franciscani, unde a activat ca ministrant. Observându-i deosebita sensibilitate religioasă şi calităţile umane, călugării franciscani l-au orientat către congregaţia saleziană.

Devine fascinat de spiritualitatea părintelui Ioan Bosco şi de metoda sa pedagogică şi pastorală orientată spre „mântuirea integrală a tinerilor”, de aceea în anii tinereţii decide să renunţe la munca în domeniul metalurgic, în turnătoria de cupru unde lucra şi, cu acordul părinţilor, intră ca postulant în Institutul salezian”.

Despre modul în care a trăit persecuţia religioasă declanşată de dictatura comunistă din ţara sa, cardinalul Amato a spus:
Card.Angelo Amato: „Se ştie că comunismul stalinist, regim nu mai puţin opresiv decât nazismul, instaurat în Ungaria în 1949, nu doar a expropriat bunurile Bisericii dar a început o înverşunată formă de persecuţie împotriva persoanelor consacrate, constrânse să trăiască în clandestinitate şi să se adapteze la cele mai variate munci pentru a putea supravieţui. Şi Ştefan a fost constrâns să abandoneze tipografia în care lucra ca salezian, fugind în grabă şi rămânând ascuns timp de câteva luni. Deşi ar fi putut părăsi Ungaria, ia decizia să rămână. Reuşeşte să se angajeze într-o fabrică de detergenţi din Budapesta, unde-şi continuă curajosul apostolat printre tineri, fiind pe deplin conştient că o astfel de activitate era interzisă cu desăvârşire. (…) Pe 28 iulie 1952, poliţia politică îl ridică din fabrică şi-l duce la închisoare, unde Fericitul Sándor este torturat. După un proces ipocrit şi sumar, este condamnat pentru complot împotriva statului şi spânzurat pe 8 iunie 1953. După prăbuşirea regimului comunist, în virtutea legii 26, din 1990, sentinţa a fost anulată (n.n. postmortem), în noiembrie 1999 acordându-i-se o distincţie din partea guvernului ungar”.


Despre testamentul spiritual al Fericitului Ştefan Sàndor, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor a spus:

Card.Angelo Amato: „Fericitul martir Ştefan ne lasă nouă tuturor confraţilor salezieni un triplu mesaj: în primul rând fidelitatea totală, până la sfârşit, faţă de vocaţia la care ne-a chemat Domnul; în al doilea rând, angajare în misiunea de educaţie a tinerilor, care trebuie să fie formaţi în spiritul Evangheliei; îndemnul la a fi mărturisitori buni şi credibili ai lui Isus şi a Cuvântului său de speranţă şi caritate.

Fericitul Ştefan Sàndor ne încredinţează profeţia importanţei în educaţia tinerilor, pentru a contrasta o cultură care deseori combate valorile vieţii, carităţii, sârguinţei, iertării şi fraternităţii.”

r.v./a.m.