Cuvinte şi gesturi de neuitat ale Papei la Assisi, într-o „zi a lacrimilor”

(RV – 5 octombrie 2013) “Pentru o Biserică dezbrăcată de mondenitate. Din oraşul păcii un apel la respectarea creaţiei şi a fiinţei umane”, este titlul unui articol din L'Osservatore Romano care-şi propune reparcurgerea itinerarului „cu intensă valoare simbolică” urmat de Papa Francisc la Assisis, pe 4 octombrie, în sărbătoarea liturgică a Sfântului Patron al Italiei.
Un itinerariu alcătuit din două părţi, din prima ieşind în evidenţă întâlnire cu copiii bolnavi şi cu handicap, îngrijiţi la Institutul Serafico din Assisi, apoi salutul adresat grupului de săraci, imigranţi şi şomeri reuniţi în „Camera Despuierii” şi Sfânta Liturghie celebrată în piaţa centrală a oraşului, un itinerariu pe care cotidianul vatican îl descrie ca pe o „continuă trimitere la rădăcinile spirituale ale pontificatului lui Jorge Mario Bergoglio.
„Într-o zi care ar fi trebuit să fie de sărbătoare, dar care s-a transformat într-o 'zi a lacrimilor' după tragedia de la Lampedusa, s-ar putea spune că cea de-a treia vizită în Italia a Papei Francisc a stat sub semnul „rănilor lui Isus”, de altfel în cea de-a treia meditaţie ţinută la Assisi, Pontiful „a vrut să sublinieze că sunt tocmai rănile de pe trupul Mântuitorului cele care îi ajută pe discipoli să-l recunoască. „După cum Isus este în acelaşi timp ascuns şi prezent în Euharistie tot astfel este ascuns în trupul său aflat în suferinţă în această lume”.
Tot pentru un prim bilanţ al vizitei Papei în oraşul Sfântului Francisc, trimisul Radio Vatican la Assisi – Federico Piana – a vorbit cu părintele Enzo Fortunato, directorul Sălii de Presă al Sfintei Mănăstiri din Assisi:

P. Enzo Fortunato: „A fost o zi istorică, plină de cuvinte şi gesturi de neşters. Definesc această zi ca fiind istorică pentru că expresia „întâia oară” poate fi folosită pentru mai multe situaţii: a fost pentru prima dată când un Papă cu numele Francisc a venit la Assisi; pentru prima dată când un Pontif a prezidat celebrarea şi aprinderea lumânării votive. Papa continuă să ne surprindă.

În omilie a indicat trei puncte de referinţă foarte clare: pacea care-şi adânceşte rădăcinile în persoana lui Isus şi iubirea faţă de cei săraci conjugată prin intermediul iubirii reciproce. Apoi, păstrarea Creaţiei, cu trimiterea la rugăciunea „Cântecul Creaturilor”.

În fine, ca o sinteză a întregii vizite, aş considera ca fiind un moment deosebit de intens îmbrăţişarea dăruită de Papă „leproşilor” zilelor noastre: cei săraci, bolnavi, tinerii care trăiesc sentimentul singurătăţii, cei care nu au un loc de muncă”.

r.v./a.m.