Biserica sfântă nu-i refuză pe păcătoşi. Să ne lăsăm molipsiţi de sfinţenia lui Dumnezeu!

(RV – 2 octombrie 2013) “Nu vă temeţi de sfinţenie, nu vă fie frică să ţintiţi spre înalt, să vă lăsaţi iubiţi şi purificaţi de Dumnezeu; nu vă temeţi să vă lăsaţi conduşi de Duhul Sfânt”, a îndemnat Sfântul Părinte, la audienţa generală de miercuri, 2 octombrie.

Dedicând cateheza fragmentului din Simbolul Apostolilor în care se afirmă credinţa într-o biserică sfântă, Pontiful a explicat înţelesul sfinţeniei Bisericii, un concept prezent încă de la început în conştiinţa primilor creştini, după cum confirmă mai multe texte ale Noului Testament.
Amintind că Biserica, de-a lungul istoriei a avut multe dificultăţi, probleme şi momente întunecate, întrebarea la care a răspuns Sfântul Părinte şi pe care mulţi şi-au pus-o de-a lungul timpului este 'Cum poate fi sfântă o Biserică alcătuită din fiinţe omeneşti, din păcătoşi?'

Biserica, rod al Duhului Sfânt
Papa Francisc: „Biserica este sfântă pentru că vine de la Dumnezeu care este sfânt, îi este fidel şi nu o abandonează puterii morţii şi răului” (cfr Mt 16,18); este sfântă pentru că este condusă de Duhul Sfânt care purifică, transformă, reînnoieşte. Nu este sfântă graţie meritele noastre, ci pentru că Dumnezeu o face să fie sfântă, Biserica fiind rodul Duhului Sfânt şi al darurilor sale”.
O Biserică de păcătoşi, da, dar de păcătoşi chemaţi la sfinţenie, aşa cum a ilustrat Succesorul lui Petru la cateheza audienţei generale de miercuri:

Păcătoşi chemaţi la sfinţenie
Papa Francisc: „Aţi putea veni să-mi spuneţi: dar Biserica este formată din păcătoşi, putem constata acesta în fiecare zi. Adevărat. Dar noi, păcătoşii, suntem chemaţi să ne lăsăm transformaţi, reînnoiţi, sfinţiţi de Dumnezeu”.
Amintind că în trecut unii au fost tentaţi să afirme că Biserica aparţine doar celor imaculaţi, pe deplin coerenţi, că ceilalţi trebuie îndepărtaţi, Episcopul Romei a insistat în a spune că Biserica, care este sfântă, nu-i refuză pe păcătoşi.
Papa Francisc: „Nu! Biserica, care este sfântă, nu-i refuză pe păcătoşi; dimpotrivă, îi primeşte şi este deschisă şi faţă de cei aflaţi departe şi-i cheamă pe toţi să se lase învăluiţi de îndurarea, duioşia şi iertarea Tatălui, care le oferă tuturor posibilitatea de a-l întâlni şi de a se îndrepta spre sfinţenie”.

Sfântul Părinte a relatat, în caracteristicul său stil narativ, ce i-ar răspunde cuiva care nu se poate simţi demn să aparţină Bisericii pentru că se consideră un păcătos:

Papa Francisc: „Dragă frate, dragă soră, Domnul doreşte tocmai acest lucru, vrea ca tu să-i spui: 'Doamne, sunt aici, cu păcatele mele. Iartă-mă, ajută-mă să merg, transformă-mi inima! În Biserică întâlnim un Dumnezeu care nu este un judecător neîndurător, ci este precum Tatăl din parabolă. Poţi fi precum fiul risipitor, care şi-a părăsit casa, care a ajuns la punctul extrem al îndepărtării de Dumnezeu, dar când ai forţa de a voi să te întorci acasă, vei afla poarta deschisă, iar Dumnezeu îţi va veni în întâmpinare pentru că te aşteaptă mereu, te îmbrăţişează, te sărută şi îţi face sărbătoare”.

„Sfinţenia nu constă în facerea de lucruri extraordinare, ci în a-l lăsa pe Dumnezeu să acţioneze”, a explicat Pontiful îndemnându-ne să ne lăsăm molipsiţi de sfinţenia lui Dumnezeu.

În încheierea catehezei, Sfântul Părinte l-a citat pe scriitorul francez Léon Bloy care, în ultimele momente ale existenţei că „este o singură tristeţe în viaţă, aceea de a nu fi sfinţi”, Pontiful îndemnând să nu pierdem speranţa de a deveni sfinţi.

Papa Francisc: „Vrem să fim cu toţii sfinţi? Cu toţii? Să trăim atunci cu bucurie credinţa noastre, să ne lăsăm iubiţi de Domnul… să-i cerem lui Dumnezeu acest dar în rugăciune, pentru noi şi pentru ceilalţi”.

r.v./a.m.