Semnele prezenţei lui Dumnezeu în Biserică, pacea şi bucuria, nu organizarea perfectă:
Papa Francisc, la Sf. Liturghie
RV 30 sep 2013.Nu programarea perfectă şi eficientă, ci pacea
şi bucuria sunt semnele prezenţei lui Dumnezeu în Biserică: a spus Papa Francisc la
Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican.
Comentând lecturile proclamate la Sf. Liturghie a zilei, din ritul roman sau
latin, Papa a subliniat că discipolii lui Isus erau plini de entuziasm, făceau planuri
de viitor despre organizarea Bisericii pe cale de formare, discutau aprins despre
cine ar trebui să fie cel dintâi şi îi opreau să facă binele în numele lui Isus pe
cei care nu făceau parte din grupul lor (cfr. Luca 9, 46-50). Dar Isus – a explicat
Papa – îi surprinde mutând centrul discuţiei de la organizare la copii: „Cine este
cel mai mic între voi, acela este mare” (v. 48).
Şi în prima lectură a Sf.
Liturghii, luată din cartea profetului Zaharia (8,1-8), se vorbeşte despre semnele
prezenţei lui Dumnezeu. Acestea nu sunt „o organizare frumoasă”, nici „o conducere
eficientă, transparentă şi perfectă”, ci bătrânii şi copiii care stau şi se joacă
în pieţele cetăţii. Există riscul de a-i scoate pe margine atât pe bătrâni cât şi
pe copii. De aici şi avertismentul lui Isus adresat celor care îi scandalizează pe
cei mai mici. ● „Viitorul unui popor este tocmai aici, în cei bătrâni şi în
copii. Un popor care nu se îngrijeşte de bătrânii săi şi de copiii săi nu are viitor,
pentru că nu va avea memorie şi nu va avea promisiune! Bătrânii şi copiii sunt viitorul
unui popor! Cât este de obişnuit să vezi că sunt lăsaţi deoparte! Pe copiii, liniştindu-i
cu o bomboană, cu un joc, iar pe bătrâni, nelăsându-i să vorbească, neţinând cont
de sfatul lor”.
Dar ucenicii nu înţelegeau cele pe care Isus voia să le
spună: „Discipolii” a spus Sfântul Părinte, „voiau eficienţă, voiau ca Biserica să
meargă înainte fără probleme. Aceasta poate deveni o ispită pentru Biserică: Biserica
funcţionalismului, Biserica bine organizată! Toate la locul lor, dar fără memorie
şi fără promisiune! Această Biserică, în acest fel, nu va merge înainte: va fi Biserica
luptelor pentru putere, Biserica invidiei între cei botezaţi şi alte lucruri care
au loc atunci când nu există memorie şi nu există promisiune”.
Aşadar, vitalitatea
Bisericii nu este dată de documente şi reuniuni „pentru a planifica şi a face lucrurile
bine”. Acestea sunt realităţi necesare, dar semnele prezenţei lui Dumnezeu sunt altele:
● „Semnul prezenţei lui Dumnezeu este acesta, după cum spune Domnul
universului: «Bătrânii şi bătrânele vor şedea din nou pe străzile Ierusalimului,
fiecare cu toiagul în mână, din cauza vârstei înaintate. Pieţele cetăţii vor fi pline
de băieţi şi fetiţe care se vor juca pe străzile Ierusalimului» (v. 4). Jocurile copiilor
ne trimit cu gândul la bucurie, este bucuria Domnului. Iar cei bătrâni,
şezând în tihnă cu toiagul în mână, ne fac să ne gândim la pace. Pacea şi bucuria,
acesta este aerul Bisericii!”