Muşcaţi-vă limba şi rezistaţi tentaţiei bârfirii, cauzatoare de diviziuni: Papa, la audienţa generală

(RV – 25 septembrie 2014) „Dacă privim la diviziunile existente încă între creştini, între catolici, ortodocşi, protestanţi, devine dificilă exprimarea pe deplin a vizibilităţii unităţii Bisericii. Dumnezeu ne dăruieşte unitatea, dar ne este greu uneori să o trăim”, a spus Papa Francisc la audienţa generală de miercuri, 25 septembrie, din Piaţa Sfântul Petru.

Pontiful a continuat cateheza despre Biserică, oprindu-se supra unităţii acesteia, amintind că în Crez spunem: „cred în Biserica, una”, profesând în acest fel că Biserica este unică şi este unită în ea însăşi. „Biserica este răspândită în întreaga lume, dar miile de comunităţi catolice sunt unite într-o singură Biserică”, a mai spus, amintind că Biserica Catolică cuprinde la nivel mondial circa 3000 de dieceze răspândite în toate continentele, reprezentând numeroase limbi şi culturi.

Trimiţând la Catehismul Bisericii Catolice, Sfântul Părinte a explicat că unitatea în credinţă, speranţă şi caritate, unitatea în Sacramente şi în Minister sunt asemenea unor coloane care susţin şi ţin unit marele edificiu al Bisericii.

Ce însemnătate are unitatea Bisericii?
„Oriunde am merge, chiar şi într-o mică parohie, în colţul cel mai îndepărtat de pe acest pământ ne simţim acasă, în familie, între fraţi şi surori şi acesta este un mare dar”, a spus Episcopul Romei, referindu-se la unitatea Bisericii.
„Biserica este una pentru toţi. Nu există o Biserică pentru europeni, una pentru Asiatici şi o alta pentru cine trăieşte în Oceania, Biserica fiind aceiaşi oriunde. Este ca într-o familie: pot exista distanţe geografice între credincioşii împrăştiaţi în toate colţurile lumii, dar legăturile profunde care-i unesc rămân puternice indiferent de distanţe, a spus Pontiful explicând ce înseamnă unitatea Bisericii.

Ziua Mondială a Tinerilor reflex al unităţii Bisericii
Papa a adus ca exemplu Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio de Janeiro, amintind că în rândul imensei mulţimi adunate pe plaja de la Copacabana puteau fi văzute diverse trăsături fizionomice, puteau fi întâlnite diferite culturi dar, cu toate acestea, exista o profundă unitate, tinerii formând o singură Biserică unită, lucru ce putea fi atât de bine perceput.


La Audienţa generală, Papa Francisc ne-a îndemnat să ne întrebăm dacă noi, în calitate de catolici, trăim această unitate a Bisericii sau dacă, dimpotrivă, nu ne interesează, preferând să rămânem închişi în micul nostru grup sau în noi înşine, încercând să „privatizăm” Biserica pentru propriul grup, naţiune, prieteni. „Este trist când se aude despre atâţia creştini care suferă în lume”, a spus Pontiful lansându-ne o altă întrebare: „suntem din categoria celor care suferă pentru proprii fraţi ca şi cum ar fi cineva din familia noastră sau rămânem indiferenţi?”.



Interesul faţă de creştinii care suferă, metru de măsură pentru unitatea Bisericii
„Câţi dintre voi se roagă pentru creştinii persecutaţi? Câţi? Fiecare să-şi răspundă în inimă”, a spus păstorul Bisericii Universale, îndemnându-ne la un examen de conştiinţă privind trăirea unităţii Bisericii ca adevăr de credinţă.


„Mă rog pentru acel frate, pentru acea soră care suferă pentru a-şi putea mărturisi şi apăra propria credinţă?”, este întrebarea pe care conştiinţa unui creştin nu o poate ocoli.


Pontiful nu a lăsat la o parte referinţele la rănile cauzate unităţii, la neînţelegerile, conflictele, tensiunile, diviziunile care rănesc Biserica şi creează destrămări în rândul acesteia.


Îndemnul insistent al Sfântului Părinte este de a ne întreba, fiecare în parte, ce facem pentru a întări unitatea în parohii, în comunităţi, amintindu-ne că bârfirea face mare rău unităţii, ducând mereu la diviziuni.


Muşcaţi-vă limba şi rezistaţi tentaţiei bârfei!
„Bârfirea răneşte. Un creştin să-şi muşte limba înainte să deschidă gura pentru a vorbi de rău”, a fost îndemnul insistent la audienţa generală de miercuri dedicată unităţii Bisericii şi necesităţii de a regăsi umilinţa necesară coaserii rănilor Bisericii, cu răbdare şi sacrificiu.


Cateheza s-a încheiat cu înălţarea unei rugăciuni pentru redobândirea unităţii şi armoniei Bisericii: „Doamne, fă să fim mereu uniţi şi să nu fim niciodată instrumente ale diviziunii ci să fim aducători de iubire acolo unde domneşte ura, să fim purtători de iertare şi de unitate acolo unde stăruieşte discordia şi diviziunea. Aşa să fie!”

r.v./a.m.