Credinţa creştină nu este «science-fiction», are la bază existenţa istorică a lui Isus din Nazaret: Benedict al XVI-lea răspunde la cartea polemică a unui profesor italian

RV 25 sep 2013. „Credinţa, ştiinţa şi răul” sunt subiectele unei lungi scrisori prin care Papa Emerit Benedict al XVI-lea a răspuns la cartea unui profesor de matematică italian, Piergiorgio Odifreddi, intitulată „Caro Papa ti scrivo” (Dragă Papă, îţi scriu). Scrisoarea Papei Emerit a fost publicată parţial în ediţia de marţi a cotidianului «La Repubblica».

Totul a început de la cartea profesorului italian, publicată în 2011, care, potrivit autorului, porneşte de la lectura eseului „Introducere la creştinism”, scris de tânărul teolog, pe atunci, Joseph Ratzinger.

Răspunsul lui Benedict al XVI a sosit prin poştă la domiciliul profesorului pe 3 septembrie a.c. În cele 11 pagini de protocol, purtând data de 30 august, Papa Emerit îi mulţumeşte interlocutorului său pentru „deschiderea la dialog”. Cât priveşte conţinutul cărţii scrisă de Odifreddi, Benedict al XVI-lea anticipează cu claritate încă de la început evaluarea sa articulată, scriind că unele pasaje le-a citit „cu plăcere şi folos”, iar în faţa altor pagini a rămas „uimit de o anumită agresivitate şi de temeritatea argumentării”.

În răspunsul său Benedict al XVI-lea abordează pe larg pasajele în care profesorul de matematică descrie în mod provocator teologia drept „science-fiction”. Potrivit unor observatori, Papa Emerit i-a dat matematicianului o subtilă lecţie de epistemologie atunci când explică: „în toate materiile specifice caracterul ştiinţific are de fiecare dată o formă diferită, în funcţie de particularitatea obiectului său” şi „esenţial este să se aplice o metodă verificabilă, care să garanteze raţionalitatea”.

Ţinând cont că există patologii ale religiei, şi nu mai puţin periculoasele patologii ale raţiunii, teologul catolic afirmă că funcţia importantă a teologiei este să „menţină religia legată de raţiune şi raţiunea, de religie”, sau altfel spus, de raţionalitatea gândirii la care fac referinţă constantă chiar şi oamenii de ştiinţă atei. În plus, observă Benedict, „elemente ştiinţifico-fantastice există în domeniul multor ştiinţe”. Aici, Papa Emerit menţionează anumite „viziuni” ale cercetătorilor din domeniul fizicii cuantice, precum Heisenberg şi Schrödinger, şi alte teze indemonstrabile precum „gena egoistă”, a cărei existenţă este susţinută de evoluţionistul Richard Dawkins. Toate acestea, admite Benedict al XVI-lea, sunt „simple închipuiri cu ajutorul cărora încercăm să ne apropiem de realitate”.


Până la acest punct al argumentării, potrivit Papei Emerit, contestările profesorului Odifreddi păstrează un nivel de seriozitate acceptabilă pentru calitatea dialogului între unul care crede şi unul care nu crede. Nivelul contestaţiei se degradează, însă, imediat când matematicianul ateu abordează teme legate de comportamentul scandalos al unor preoţi, de morala catolică şi mai ales de Isus din Nazaret.

Joseph Ratzinger abordează, pe scurt dar în profunzime, provocările evidente despre preoţii care au comis abuzuri sexuale în dauna minorilor. „Nu am încercat să ascund niciodată aceste lucruri”, afirmă Benedict al XVI-lea care scrie că a luat act de această dramă cu sentimente de durere şi că a condamnat personal asemenea greşeli. Faptul că „puterea răului a pătruns atât de mult în lumea interioară a credinţei”, nu ar trebui să ducă la „prezentarea ostentativă a acestei devieri ca şi cum ar fi vorba de o pată specifică a catolicismului”, cu toate că nu este „un motiv de consolare” să ştii că „procentajul preoţilor care s-au făcut vinovaţi de aceste rele nu este mai mare decât cel înregistrat în alte categorii profesionale asemănătoare”. După cum este greşit să generalizezi – notează Papa Emerit – este la fel de nepotrivit, pe de altă parte, să treci cu vederea nenumăratele figuri de sfinţi şi persoane care, fără rezerve şi fără alte interese, s-au dedicat slujirii aproapelui, rod al unei „luminoase dâre de bunătate şi curăţie pe care credinţa creştină a trasat-o de a lungul veacurilor”.

Scrisoarea Papei Emerit abordează pe larg ceea ce se afirmă despre Isus şi contestă fără rezerve argumentarea profesorului ateu: „Ceea ce spuneţi despre figura lui Isus nu este demn de rangul Dvs. ştiinţific”. Odifreddi, observă Benedict, scrie „ca şi cum despre Isus nu s-ar şti nimic” şi „nimic n-ar putea fi verificat”. Teologul îl sfătuieşte pe profesorul de matematică să se apropie de câteva cărţi scrise de istorici despre existenţa, activitatea şi mesajul lui Isus din Nazaret (în special, scrierile lui Martin Hengel şi Maria Schwemer despre originile creştinismului). Scrisoarea continuă cu o serie de replici detaliate, dintre care unele citează chiar şi numărul de pagină la care se referă, semn că Benedict al XVI-lea se adresează profesorului care nu crede din dorinţa sinceră de a restabili adevărul. Papa Emerit recunoaşte cel dintâi că observaţiile critice pe marginea cărţii lui Odifreddi sunt „în parte dure”, dar - încheie scrisoarea lui Benedict al XVI-lea - „dintr-un dialog face parte şi sinceritatea”, pentru că „numai în acest fel se poate creşte în cunoaştere”.

Aici, serviciul audio:

(rv - A. Dancă)