Migranţii nu sunt simple piese pe eşichierul mondial: Papa Francisc, în Mesajul pentru
Ziua Migrantului şi Refugiatului 2014
RV 24 sep 2013.Migranţii şi refugiaţii nu sunt simple piese
pe eşichierul omenirii: afirmă Papa Francisc în mesajul, difuzat marţi,
pentru a 100-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului, care în Biserica Catolică
se marchează pe 19 ianuarie 2014 pe tema „Migranţi şi refugiaţi: spre un viitor mai
bun”. Pontiful denunţă exploatarea migranţilor şi traficul cu fiinţe umane, îndeamnă
ţările la sinergie în abordarea dificultăţilor legate de migraţii şi îndeamnă la o
schimbare de atitudine, pentru a se trece de la prejudecăţi şi temeri la cultura unei
adevărate întâlniri între oameni.
În epoca globalizării Papa Francisc cere
să se abordeze într-un mod nou, echitabil şi eficient realitatea migraţiilor, pornind
de la o cooperare internaţională şi un nou spirit de profundă solidaritate
şi compasiune. Speranţa într-o lume mai bună însoţeşte întreaga umanitate – observă
Sfântul Părinte – drept care e necesar să se răspundă prin măsuri concrete astfel
încât să existe condiţii de viaţă mai demne pentru toţi oamenii. „Lumea poate deveni
mai bună”, notează Pontiful, „numai dacă atenţia principală este îndreptată spre persoana
umană, dacă promovarea persoanei este integrală, în toate dimensiunile ei, inclusiv
pe plan spiritual; dacă există capacitatea de a trece de la cultura deşeului la cultura
întâlnirii şi a primirii celuilalt”.
„Migranţii şi refugiaţii nu sunt piese
pe eşichierul omenirii”, subliniază Papa Francisc, dincolo de cifrele
din statistici stau „copii, femei şi bărbaţi care părăsesc sau sunt forţaţi să-şi
părăsească locuinţele lor din diferite motive”. La solidaritate şi ospitalitate
se împotrivesc deseori respingerea, discriminarea, traficul exploatării umane, al
durerii şi al morţii. „Trezesc îngrijorare mai ales situaţiile în care migraţia nu
este numai forţată, dar de a dreptul realizată prin forme de trafic cu fiinţe umane
sau de reducere la sclavie”.
Biserica, se citeşte în Mesaj, nu poate să tacă
în privinţa situaţiilor de sărăcie de care fug milioane de persoane, care „în timp
ce speră să găsească împlinirea aşteptărilor lor, se confruntă deseori cu nenorociri
mai grave care lovesc în demnitatea lor umană”.
Papa Francisc îl citează pe
Papa Benedict al XVI-lea în a solicita o mai mare colaborare, „fără a se ridica bariere
de netrecut”, între ţările de plecare şi ţările de sosire, în cadrul legislaţiei internaţionale.
„Nici o ţară nu poate să înfrunte singură dificultăţile unei fenomen care cuprinde
de acum toate continentele”.
Pontiful cere astfel guvernelor să
creeze condiţii economice mai bune în ţările de plecare, astfel încât emigraţia să
nu fie singura opţiune pentru cei care aspiră la pace, dreptate, siguranţă şi respectul
deplin al demnităţii umane. Crearea unor oportunităţi de muncă în economiile locale
va evita dezmembrarea familiilor şi va garanta acestora seninătatea viitorului şi
stabilitatea materială.
În fine, Papa cere să se abandoneze prejudecăţile
şi temerile care planează asupra migraţiilor şi face în această privinţă
un apel la mijloacele de comunicare socială: mare este, de fapt, răspunderea acestora
în a „demasca falsele stereotipuri şi în a oferi informaţii corecte în ce priveşte
erorile pe care unii le comit, dar şi în a descrie onestitatea, corectitudinea şi
măreţia de suflet ale celor mai mulţi”.
„Pe chipul fiecărei persoane –
încheie Sfântul Părinte – este întipărit chipul lui Dumnezeu”. „Nu criteriile
de eficienţă, productivitate, grup social, apartenenţă etnică şi religioasă întemeiază
demnitatea persoanei ci faptul de a fi creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Migrantul nu este doar o problemă care trebuie abordată ci mai degrabă un frate care
trebuie primit, „o ocazie oferită de Providenţă” pentru a contribui la construcţia
unei societăţi mai juste, a unei democraţii mai complete, a unei ţări mai solidare,
după învăţătura Evangheliei.
Nu în ultimul rând, subliniază mesajul, migraţiile
pot oferi şi noi posibilităţi pentru Noua Evanghelizare. Ca pentru Sfânta Familie
de la Nazaret care a trebuit să fugă în Egipt – este urarea finală a Papei Francisc
– şi în inima migrantului şi a refugiatului să fie viguroasă certitudinea că Dumnezeu
nu ne abandonează niciodată.