Papa Francisc, tinerilor din Sardinia: încredeţi-vă în Isus şi nu vă pierdeţi speranţa!

(RV 23 sep 2013) Ultima întâlnire a vizitei pastorale efectuată duminică de Papa Francisc la Cagliari i-a avut în centrul atenţiei pe tinerii din Sardinia care l-au primit cu mare entuziasm. Celor peste 100 de mii de tineri prezenţi, Papa le-a spus: „Văzându-vă mă gândesc la Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio – poate unii dintre voi eraţi acolo, dar cu siguranţă mulţi dintre voi au urmărit la televizor şi pe internet. A fost o experienţă foarte frumoasă, o sărbătoare a credinţei şi a fraternităţii care umple de bucurie. Aceeaşi bucurie o trăim şi astăzi. Să-i mulţumim Domnului şi Fecioarei de la Bonaria: ea este cea care a făcut să ne întâlnim aici. Rugaţi-vă ei des, este o mamă bună, vă sigur de acest lucru!”


Referindu-se la experienţa frecventă a falimentului pe care mulţi tineri o cunosc până la maturizare, Papa Francisc a spus:
• „În faţa acestei realităţi pe bună dreptate vă întrebaţi: Ce putem face? Cu siguranţă un lucru nu trebuie să-l faceţi: să vă lăsaţi învinşi de pesimism şi de neîncredere. Creştini pesimişti: este urât. Voi, tinerii, nu puteţi şi nu trebuie să vă pierdeţi speranţa, ea face parte din fiinţa voastră. Un tânăr care nu speră nu este tânăr, a îmbătrânit înainte de vreme! Speranţa face parte din tinereţea voastră! Un tânăr fără bucurie şi fără speranţă îngrijorează: nu este tânăr. Iar când un tânăr nu este vesel, când este neîncrezător în viaţă, când îşi pierde speranţa, unde merge să găsească puţină linişte, puţină pace? Fără încredere, fără speranţă, fără bucurie? Îi cunoaşteţi pe vânzătorii de moarte, pe cei care vă oferă un drum când sunteţi trişti, fără speranţă, fără încredere, fără curaj! Vă rog să nu vă vindeţi tinereţea celor care vând moartea! Voi înţelegeţi despre ce vorbesc! Cu toţii înţelegeţi: nu vă vindeţi!”

În finalul discursului său, Papa Francisc le-a împărtăşit tinerilor experienţa lui personală:

• „Ieri (sâmbătă – n.r.) s-au împlinit 60 de ani de la ziua în care am simţit vocea lui Isus în inima mea. Dar acest lucru nu vi-l spun pentru ca voi să-mi faceţi un tort. Însă este o amintire: 60 de ani de la acea zi. Nu o voi uita niciodată! Domnul m-a făcut să aud cu putere că trebuie să merg pe acea cale. Aveam 17 ani. Au trecut câţiva ani până când această decizie, această invitaţie, s-a concretizat şi a devenit definitivă. Au urmat mulţi ani cu succese, bucurii, dar mulţi ani cu eşecuri, cu slăbiciuni, cu păcate… 60 de ani pe calea Domnului, pe urmele Lui, alături de El, mereu cu El. Vă zic doar atât: nu am regretat! De ce? Pentru că mă simt precum Tarzan şi sunt puternic să merg înainte? Nu! Nu am regretat, pentru că mereu, chiar şi în momentele cele mai negre, în momentele de păcat, în momentele de slăbiciune, în clipele falimentului, am privit la Isus şi m-am încredinţat Lui, iar El nu m-a lăsat singur. Încredinţaţi-vă lui Isus: El merge mereu înainte, El merge alături de noi! Însă auziţi: El nu dezamăgeşte niciodată! El este fidel, este un prieten fidel! Gândiţi-vă! Aceasta este mărturia mea. Sunt fericit cu aceşti 60 de ani alături de Domnul. Încă o dată: mergeţi înainte!”

(RV – Centofanti - A.C. Hrişman)