Privirea lui Isus ne schimbă viaţa: Papa, la Sf. Liturghie în ziua aniversării vocaţiei sale religioase

RV 21 sep 2013. „Să ne lăsăm priviţi de Isus, privirea lui ne schimbă viaţa”: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată sâmbătă dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican, în sărbătoarea liturgică a Sfântului Matei, apostol şi evanghelist.

Isus îl priveşte în ochi pe Matei, un funcţionar al fiscului roman, considerat de contemporani un păcătos public (Mt 9, 9-13). Banul era viaţa lui, idolul său, dar a simţit în inima sa privirea lui Isus. Din acel moment, viaţa lui s-a schimbat pentru totdeauna:
● „Privirea aceea l-a învăluit în totalitate, i-a schimbat viaţa. Noi spunem că l-a convertit. I-a schimbat viaţa. Cum a simţit în inima sa privirea lui, Matei s-a ridicat şi l-a urmat pe Isus. E adevărat: privirea lui Isus ne ridică întotdeauna. E o privire care ne duce în sus, nu te lasă acolo unde te-a găsit. Nu te înjoseşte niciodată, nu te umileşte niciodată. Te cheamă să te ridici. E o privire care te face să creşti, să mergi înainte, care te încurajează pentru că te iubeşte. Te face să simţi că el ţine la tine. Şi aceasta îţi dă curajul de a-l urma”.

Noi toţi, a reluat Papa, am simţit această privire, şi nu o dată, de atâtea ori: poate prin persoana unui preot care ne învăţa catehismul sau ne ierta păcatele, poate în ajutorul primit de la prieteni.
● „Dar noi toţi ne vom afla în faţa acelei priviri minunate. Să mergem înainte în viaţă, cu certitudinea că El ne priveşte. Dar El ne aşteaptă ca să ne privească pentru totdeauna. Şi acea ultimă privire a lui Isus asupra vieţii noastre va fi pentru totdeauna, va fi pentru veşnicie. Eu cer de la toţi Sfinţii care au fost priviţi de Isus, să ne pregătească pentru a-l lăsa să ne privească viaţa, şi să ne pregătească pentru acea ultimă – în realitate, primă – privire a lui Isus”.

Reflecţia despre importanţa de a se lăsa atinşi de privirea lui Isus, Papa Francisc a împărtăşit-o chiar în ziua aniversării vocaţiei sale religioase, acum 60 de ani. Era pe 21 septembrie 1953, iar Jorgé Mario Bergoglio avea 17 ani. Mai târziu, pe 18 mai 2013, la Veghea de Rusalii, în Piaţa Sf. Petru, Papa avea să povestească:
● „Era Ziua Studentului, pentru noi (în emisfera sudică – n.r.) ziua primăverii. Înainte de a merge la sărbătoare, am trecut pe la biserica parohiei la care mergeam, am găsit un preot, pe care nu-l cunoşteam, şi am simţit nevoia de a mă spovedi. Pentru mine a fost o experienţă de întâlnire: mi-am dat seama că cineva mă aştepta. Dar nu ştiu ce s-a întâmplat, nu-mi amintesc, nu ştiu de ce preotul acela se afla acolo, nu-l cunoşteam, nu ştiu de ce mi-a venit dorinţa de a mă spovedi, dar adevărul e că cineva mă aştepta. Mă aştepta de multă vreme. După spovadă am simţit că ceva s-a schimbat. Eu nu eram acelaşi. Am simţit ca un fel de voce, o chemare: eram convins că trebuia să devin preot. Această experienţă în credinţă este importantă. Noi spunem că trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu, să mergem la El ca să-i cerem iertare, dar când mergem la El, El ne aşteaptă, El era acolo înaintea noastră! (…) Este un mare har: să găseşti pe unul care te aşteaptă. Tu mergi la El ca păcătos, dar El te aşteaptă ca să te ierte!”.

Era 21 septembrie, ziua în care Biserica îl sărbătoreşte pe Sf. Matei, iar moto-ul „Miserando atque eligendo”, pe care Papa Francisc şi l-a ales pentru pontificatul său, provine din misterul acestei sărbători. Cuvintele moto-ului sunt luate dintr-o omilie a Sf. Beda Venerabilul, preot din secolul VIII, care comentează scena în care Isus îl cheamă pe Matei să-l urmeze, după ce îl priveşte cu iubire.

În interviul recent pentru revista „La Civilta Cattolica”, Papa Francisc afirmă: „Eu sunt un păcătos asupra căruia s-a oprit privirea Domnului”, „sunt unul care a fost privit de Domnul. Moto-ul meu – «Miserando atque eligendo» – l-am simţit ca fiind foarte adevărat pentru mine”. Pontiful a recunoscut că „verbul latin la gerunziu «miserando», „este aproape imposibil de tradus în italiană şi spaniolă. Eu prefer să-l traduc printr-un alt gerunziu, care nu există: «misericordiando», milostivind”.

Şi referindu-se la chemarea lui Matei pictată de Caravaggio în celebrul tablou din biserica Sf. Ludovic al Francezilor, din Roma, Papa şi-a oprit privirea asupra unui detaliu de mare importanţă pentru vocaţia sa: „Degetul lui Isus îndreptat spre Matei... Aşa sunt eu. Ca Matei”. „Mă impresionează gestul lui Matei prin care apucă banii, ca şi cum ar spune: «Nu, nu mă alege pe mine! Nu, banii aceştia sunt ai mei!». Da, acesta sunt eu: un păcătos asupra căruia Domnul şi-a îndreptat ochii săi. La fel am spus şi când m-au întrebat dacă acceptam să fiu ales Pontif”.

(rv – A. Dancă)