Convertire pastorală şi creativitate curajoasă: Papa, la întâlnirea cu preoţii diecezei
de Roma
RV 16 sep 2013.„Chiar dacă sunt Papă, mă simt şi acum preot”: a
spus Sfântul Părinte Papa Francisc la întâlnirea, luni, cu preoţii diecezei de Roma.
Întâlnirea a avut loc în catedrala Papei, bazilica Sfântul Ioan în Lateran, preoţii
fiind însoţiţi de cardinalul vicar Agostino Vallini.
În dialogul
liber cu preoţii, bazat pe întrebări şi răspunsuri, Sfântul Părinte
a pornit de la scrisoarea primită de la un preot în vârstă, care-i vorbea despre „oboseala
vieţii”. Papa s-a întrebat: despre ce fel de oboseală este vorba
în cazul unui preot, a unui episcop, chiar şi a episcopului Romei? Preotul în vârstă
îi vorbea de o anumită formă de oboseală, de „oboseala care se simte cu inima”. Desigur,
a observat Papa, şi preoţii cunosc oboseala muncii, „când la sfârşitul zilei, osteniţi
de activităţi, mergem în faţa Tabernacolului pentru a-l saluta pe Domnul”. Dar, a
reluat, există şi o altă formă, e „oboseala sfârşitului” care se simte „înainte de
apusul vieţii”, în care se vede „o lumină întunecoasă şi un întuneric luminos”.
Papa
a citat, în acest sens, oboseala inimii cunoscută de numeroase figuri
biblice, de la profetul Ilie, Moise şi Ieremia până la Ioan Botezătorul,
care din întunericul închisorii îi trimite pe discipoli să-l întrebe pe Isus dacă
El este într-adevăr cel care trebuie să vină. Ce poate să facă un preot care trece
prin experienţa lui Ioan Botezătorul? Pontiful răspunde: în primul rând, „să se roage,
până când adoarme chiar în faţa Tabernacolului, dar să stea acolo”. Apoi, „să caute
apropierea celorlalţi preoţi”, în special a episcopilor: ● „Noi episcopii, trebuie
să fim aproape de preoţi. Trebuie să fim caritabili cu aproapele, iar
cei mai aproape sunt preoţii. Cei mai aproape pentru episcopi sunt preoţii! (aplauze)
Dar e valabil şi invers… (aplauze)… cel mai aproape pentru preoţi
trebuie să fie episcopul, cel mai aproape!”
Începând dialogul propriu
zis cu preoţii diecezei sale, Papa a răspuns la prima întrebare privind slujirea pastorală.
Sfântul Părinte a specificat în această privinţă că nu trebuie să se confunde „creativitatea”
cu foamea de „noutăţi”. Creativitate înseamnă „să cauţi căile potrivite pentru ca
Evanghelia să fie vestită”, nu înseamnă doar „să schimbi lucrurile”. Este altceva.
Creativitatea „vine de la Duhul Sfânt şi se face cu ajutorul rugăciunii şi al dialogului
cu credincioşii”. Este nevoie, altfel spus, de o „creativitate curajoasă”.
Referindu-se
la pregătirea părinţilor şi a naşilor pentru botezul unui copil, Sfântul Părinte
a spus că trebuie depăşite greutăţile părinţilor care lucrează toate zilele săptămânii
şi duminica ar dori să se odihnească. E necesar „să se caute alte forme”, precum „misiunea
în cartier”, promovată de credincioşii laici. Acesta este un semn al „convertirii
pastorale”. „Biserica şi Dreptul Canonic ne oferă atâtea posibilităţi, atâta libertate
în a căuta aceste lucruri”. Tot la fel, „e necesar ca preoţii să ofere semne de ospitalitate
atunci când credincioşii merg la parohie pentru diferite chestiuni”.
Papa
i-a criticat cu severitate pe cei care, într-o parohie, când e vorba de un certificat,
sunt mai atenţi la bani decât la Sacrament: făcând astfel, a observat, ei îi îndepărtează
pe oameni de Biserică. E necesară, în această privinţă, o formă de „ospitalitate cordială”,
astfel încât „cel care vine la biserică să se simtă acasă la el. Să se simtă bine.
Să nu aibă impresia că este exploatat”. „Imediat ce lumea simte că este un interes
economic, se îndepărtează”.
Un preot l-a întrebat pe Sfântul Părinte cum se
simte acum, dat fiind că pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires îi plăcea
să se considere un „preot” între preoţi: ● „Eu mă simt preot, cu adevărat! Mă
simt preot, e adevărat, episcop… Aşa mă simt şi îi mulţumesc Domnului (aplauze).
Mi-ar fi teamă să mă simt mai important. Da, mi-ar fi frică, pentru
că diavolul e viclean, te face să simţi că acum tu eşti la putere, poţi să faci cutare
sau cutare lucru… Dar stă mereu în preajma noastră, ca un leu care dă târcoale – aşa
spune Sf. Petru, nu? Dar, îi mulţumesc lui Dumnezeu, anumite lucruri
nu le-am pierdut. Şi dacă voi vedeţi că le-am pierdut, vă rog să-mi spuneţi, spuneţi-mi,
şi dacă nu o puteţi spune în privat, spuneţi-o în public, dar spuneţi-mi:
«Ai grijă, converteşte-te!»” (aplauze).
Papa
a cerut preoţilor să fie „milostivi”. Un preot trebuie să cultime memoria primei întâlniri
cu Isus, „să-şi aducă mereu aminte de prima clipă în care a simţit iubirea lui Cristos”,
să se întoarcă mereu la „fidelitatea care rămâne şi ne aşteaptă”.
„Când
Biserica îşi pierde memoria devine o Biserică electronică, nu are viaţă”, a spus
Pontiful, subliniind că preoţii trebuie să evite extremele rigorismului şi laxismului.
Aceasta nu înseamnă a trece cu vederea peste aspectele esenţiale. Dimpotrivă, a adăugat,
„preotul milostiv este cel care spune omului adevărul, dar adaugă: «Nu-ţi fie teamă,
Dumnezeu este bun şi ne aşteaptă. Să mergem împreună înainte». „Nu trebuie să pierdem
niciodată din vedere acest lucru: să însoţim oamenii, să fim alături de ei pe drumul
vieţii”. Convertirea pastorală „nu se face în laborator”, se face pe drum, între oameni.
Revenind la un subiect reluat cu deosebită insistenţă, Papa a vorbit astfel
de „periferiile existenţiale”. A remarcat din nou existenţa conventurilor goale
şi urgenţa generozităţii faţă de cei nevoiaşi.
Tot la fel, Papa a subliniat
că şi familia este „o adevărată periferie existenţială”.
Sfântul Părinte a menţionat în mod special chestiunea delicată a nulităţii căsătoriilor
şi a celor recăsătoriţi, o problemă care – a remarcat – era şi în atenţia Papei Benedict.
Cu toate acestea, a reluat Papa Francisc, „problema nu poate fi redusă la primirea
sau nu a Sfintei Împărtăşanii, pentru că cine abordează chestiunea în aceşti termeni
dovedeşte că nu a înţeles adevărata problemă”. E o „problemă gravă”, a adăugat Pontiful,
care priveşte în mod direct „responsabilitatea Bisericii faţă de familiile care trăiesc
în această situaţie”. Biserica „trebuie să facă ceva în acest moment pentru a rezolva
problema nulităţii căsătoriilor”. Această temă, a adăugat Papa, va fi dezbătută atât
la reuniunea cu cei opt cardinali, de la începutul lunii octombrie, cât şi la următorul
Sinod al Episcopilor.
În fine, Papa a recunoscut că în Biserică există
şi situaţii de scandal dar şi multă sfinţenie iar aceasta este mai mare. După
cum există şi aşa zisa „sfinţenie normală”, nevăzută de mulţi dintre noi, sau „sfinţenia
atâtor mame şi femei, sfinţenia atâtor taţi care lucrează zi lumină pentru a-şi întreţine
familia”. Observaţie întărită de o convingere mărturisită de Sf. Părinte: ●
„Îndrăznesc să spun că Biserica nu a fost niciodată atât de viguroasă ca astăzi. Biserica
nu se prăbuşeşte, sunt sigur, sunt sigur!”.